Atrofie musculară la pisică – Tot ce trebuie să știi despre asta!

Dimineața, când făceam cafeaua, am observat ceva la motanul nostru. A încercat să sară pe canapea, dar nu a reușit. Acest lucru ne-a făcut să ne gândim că nu este vorba doar despre lene. Am simțit că pisica era slăbită când am atins-o pe coapsă și părea „mai slabă”. În scurt timp, am văzut că lăbuța stângă era mai slabă muscular.

Începem să vorbim serios despre atrofia musculară la pisici. Nu este o boală, ci mai degrabă un semn alarmant. Poate indica lipsa de activitate sau durere cronică, cum ar fi în cazul osteoartritei. Ai putea observa asta din cauza bolilor neurologice, probleme endocrine ca hipertiroidismul sau diabetul, insuficiența renală cronică, malnutriția, recuperarea după o operație sau cachexia de la cancer. Orice ar fi, atrofia musculară îngreunează mișcarea, joaca și, peste timp, scade calitatea vieții pisicilor.

Crezul nostru se bazează pe o abordare complexă. Aceasta include vizita la veterinar, analize specifice, gestionarea durerii, reabilitarea și o dietă echilibrată. Vom explora alimente adecvate pentru pisici în România, cum ar fi cele hipoalergenice, fără pui sau grâu. De asemenea, vorbim despre exerciții de făcut acasă și moduri de a adapta spațiul de locuit pentru a le ușura viața.

Ne propunem să oferim informații ușor de aplicat și bazate pe practici recunoscute. Astfel, putem identifica semnele problemei la timp și să intervenim corespunzător. Acest demers oferă pisicilor șansa pentru mai multă forță, echilibru și confort în fiecare zi.

Idei principale

• Atrofia musculară la pisici este un semn, nu o boală; cere identificarea cauzei.
• Impactul este real: scade mobilitatea, crește riscul de durere și reduce calitatea vieții.
• Cauzele frecvente includ sedentarismul, osteoartrita, afecțiuni neurologice și endocrine.
• Abordarea corectă combină evaluare veterinară, nutriție, reabilitare și controlul durerii.
• Acasă putem sprijini recuperarea prin exerciții simple și adaptări ale mediului.
• Alegem hrană echilibrată, inclusiv opțiuni hipoalergenice, pentru a susține masa musculară.
• Monitorizarea atentă ne ajută să vedem progresul și să ajustăm planul la timp.

Ce este atrofia musculară la pisici și de ce apare

Atrofia musculară la pisici înseamnă că mușchii lor devin mai mici și mai slabi. Acest lucru se întâmplă când fibra musculară se micșorează. De obicei, se observă la părțile din spate ale corpului.

Dezechilibrul dintre construirea de proteine și descompunerea lor cauzează atrofia. Când pisicile nu se mișcă mult sau sunt bolnave pentru timp îndelungat, procesele care descompun mușchii iau controlul. Inflamațiile de lungă durată și anumite substanțe din corp pot, de asemenea, să agraveze problema.

Lipsa anumitor aminoacizi, precum leucina, încetinește refacerea mușchilor deteriorați. Durerile, pe care pisicile le ascund adesea, le fac să se miște mai puțin. Acest lucru slăbește și mai mult mușchii.

Există diferite forme de atrofie musculară la pisici. Sarcopenia felină se referă la pierderea mușchilor din cauza înaintării în vârstă. Alte tipuri pot apărea dacă pisica rămâne mult timp imobilizată sau din cauza problemelor la nervi.

Este important să putem face diferența între slăbirea generală și pierderea de masă musculară în anumite zone. Chiar dacă o pisică pare să aibă o greutate normală, poate avea mușchi mai slabi pe anumite părți ale corpului. Folosim un scor special, scorul de condiție musculară (MCS), pentru a evalua acest lucru corect.

• Dezechilibru mTOR vs. căi de degradare: motorul biochimic al atrofiei.
• Inflamație cronică și cachexie: rolul citokinelor în pierderea masei.
• Rezistență la insulină și aport redus de leucină: frâne pentru reconstrucția musculară.
• Imobilizare prelungită: activarea rapidă a catabolismului muscular.
• MCS vs. BCS: evaluare separată pentru o imagine fidelă a stării musculare.

Semne și simptome pe care le putem observa acasă

În fiecare zi, putem observa semne că pisica noastră are probleme. Este posibil să ezite să urce scările. E posibil să alunece pe pardoseală sau să aibă dificultăți când încearcă să sară pe canapea sau pe pervaz. Atunci când se joacă, obosește foarte repede. Plus că are un mers rigid și pași mici.

Dacă ne uităm mai atent, vedem coapse ”ascuțite”. Poate avea o zonă îndoită lângă coloana vertebrală și scapulele ieșite în evidență. Gâtul său poate părea mai subțire. La atingere, mușchii pot fi duri și dureroși. Sau pot fi moi și subțiri.

Câteodată, semnele de slăbiciune ale pisicii sunt subtile. Aceasta poate șchiopăta ușor sau avea o postură cocoșată. O scădere în apetit sau tremurături fine după efort sunt, de asemenea, semne.

Semnele mai grave includ imposibilitatea de a se ridica și atrofie evidentă la picioarele din spate. Pisica poate pierde în greutate și blana îi devine neglijată. Poate avea accidente lângă litieră dacă intrarea este prea dificilă.

• dificultăți sărit pisică pe mobilier, ezitare la scări
• mers rigid, pași scurți, șchiopătat pisică intermitent
• oboseală la joacă, toleranță scăzută la efort
• coapse subțiate, scapule proeminente, gât îngust
• mușchi dureroși la palpare sau foarte moi; tremurături
• asimetrie de volum muscular, postură cocoșată
• mieunat la ridicare, accidente în afara litierei

Este important să notăm aceste simptome zilnic. Ar fi bine să filmăm momentele cheie. Un video poate arăta șchiopătatul, ezitarea, sau problemele la săritură. Aceste comportamente pot fi clare acasă, dar să dispară la cabinet.

Cauze frecvente: de la sedentarism la boli neurologice

Există multe motive pentru care pisicile pot avea mușchi slăbiți. Sedentarismul e unul major. Dacă pisica ta stă mereu înăuntru și nu se joacă suficient, mușchii îi pot slăbi. Obezitatea poate face și ea joaca dificilă. Un program simplu de joc poate ajuta la îmbunătățirea situației.

Durerea de mușchi și oase e de asemenea o cauză. Probleme ca osteoartrita la pisici fac mișcarea dureroasă. Pisica va încerca să evite durerea, ceea ce duce la slăbirea mușchilor. Tendinopatiile contribuie la această problemă.

Uneori, problema e în sistemul nervos. Boli ca hernia de disc pot duce la atrofie musculară. Aceasta poate fi severă și inegală. Probleme ca diabetul la pisici pot face lucrurile și mai rele, ducând la neuropatie.

Probleme cu glandele și metabolismul afectează și ele mușchii. Hipertiroidismul și diabetul pot slăbi musculatura. Bolile de rinichi și ficat influențează și ele negativ starea mușchilor, chiar dacă pisica mănâncă bine.

Cancerul poate duce la pierderea rapidă a mușchilor. Malnutriția și dietele proaste agravează și ele situația. Nu trebuie ignorate nici infecțiile cronice sau anumite tratamente medicale. Frecvent, mai multe probleme se întâlnesc la aceeași pisică, complicând situația. Înțelegerea acestor aspecte ne ajută să luăm măsuri eficiente.

Factori de risc și pisici predispuse

Este important să identificăm riscurile devreme. Asta ajută să prevenim problemele mai mari care pot apărea. Pisicile în vârstă sunt mai expuse. Asta se întâmplă din cauza sarcopeniei și a osteoartritei care nu se văd ușor.

De asemenea, obezitatea la pisici este un probleme. Când pisica este supraponderală, articulațiile ei sunt suprasolicitate. Asta duce la inflamație cronică și la o activitate fizică redusă.

Trecutul medical nu trebuie ignorat. Vechile accidente, operațiile la articulații și imobilizările lungi pot cauza atrofie musculară. Și bolile cronice joacă un rol aici. De exemplu, pisicile cu boli de rinichi, diabet sau hipertiroidism pot slăbi muscular chiar dacă par să mănânce suficient.

Unele rase de pisici au riscuri specifice. De exemplu, Maine Coon poate suferi de displazie de șold, iar Scottish Fold are un risc mai mare de osteocondrodisplazie. La fel, Siamese și Oriental sunt mai predispuse la hipertiroidism.

Condițiile de acasă sunt și ele importante. O locuință fără locuri de cățărat și cu podele alunecoase nu este ideală. Plus, frigul constant poate să tensioneze mușchii pisicii și să o împiedice să se întindă cum trebuie.

Hrana joacă și ea un rol vital. Dietele cu puține proteine nu sunt bune pentru un carnivor. Și dacă pisica nu bea destulă apă, problemele articulare și letargia se înrăutățesc.

Castrarea poate reduce și ea activitatea pisicii. După sterilizare, unele pisici devin mai leneșe. Dar jocul structurat și traseele de cățărat pot ajuta la menținerea unei condiții fizice bune.

• Stresul și anxietatea scad dorința pisicii de a se juca sau explora.
• Dacă nu se face fizioterapie după operație, mersul pisicii se poate înrăutăți.
• O combinație de vârstă, greutate în plus și predispoziții specifice rasei poate fi problematică.
• Stând mult în casă fără activități, riscul de atrofie musculară crește.

Diagnostic veterinar: cum stabilim cauza reală

Discuția inițială este esențială. Vorbind despre început, evoluția stării, dietele, tratamentele recente și cât de activ e animalul. Apoi examinăm animalul în detalii, privilegiind aspectele ortopedice și neurologice. Măsurăm BCS (Body Condition Score) și apoi aplicăm scorul MCS pentru masa musculară, verificând simetria, tonusul și dacă există durere la palpare.

Pentru a diagnostica atrofia musculară la pisici, ne bazăm pe informații concrete. Înregistram istoricul medical, observăm cum se deplasează pisica și îi testăm reflexele. Evaluăm durerea și folosim, dacă trebuie, medicamente analgezice pentru a verifica reacția.

Analizăm sângele pentru a vedea dacă sunt probleme majore. Analizele includ o varietate de teste, cum ar fi hemoleucograma și biochimia sângelui. Căutăm și posibile semne de bolile specifice, cum ar fi hipertiroidismul sau diabetul. De asemenea, măsurăm tensiunea arterială și testăm pentru FIV/FeLV, dacă este necesar.

• Radiografie pentru articulații și coloană, când suspectăm durere cronică sau osteoartrită.
• Ecografie abdominală dacă bănuim o boală sistemică sau pierderi proteice.
• CT sau RMN pisică în leziuni neurologice, iar mielografia doar în situații selectate.
• Teste electroneuromiografice când căutăm neuropatii sau joncțiune neuromusculară afectată.

În final, legăm scorul MCS de simptomele clinice și de rezultatele testelor. Trecem în revistă posibilele diagnostice diferențiale. Pornind de aici, stabilim ce pași urmăm în continuare într-un plan detaliat și clar.

Plan de tratament: abordare multimodală

Un plan bun de tratament pentru atrofie musculară la pisici trebuie să se concentreze atât pe cauza, cât și pe refacerea masei musculare și funcționării. Ne bazăm pe un management multimodal, adaptat după diagnosticul dat de medicul veterinar. Acesta are obiective clare și include monitorizare constantă.

Controlul durerii este esențial. La recomandarea medicului, folosim medicamente antiinflamatoare non-steroidiene concepute pentru pisici, ca meloxicam sau robenacoxib. În cazuri severe, pot fi necesare analgezice precum buprenorfina. Gabapentin ajută la durerea neuropată și reduce anxietatea. În plus, acizii grași omega-3 (EPA/DHA) ajută la combaterea inflamației.

Fizioterapia joacă un rol important în redobândirea forței și coordonării. Începem cu tehnici pasive blânde, masaj și exerciții ușoare. Hidroterapia este o opțiune excelentă acolo unde este disponibilă. Aceasta reduce presiunea pe articulații și ajută la recuperarea rapidă fără a forța.

Abordăm boala de bază în același timp. Pentru hipertiroidism, avem metimazol sau terapie cu iod radioactiv. Diabetul se tratează cu insulină și dietă specială; boala renală cronică necesită o dietă specială și controlul fosforului. Uneori, sunt necesare intervenții ortopedice sau neurologice.

Nutriția joacă un rol crucial. Pisicilor li se oferă proteine de calitate înaltă și suficientă energie pentru a reduce catabolismul. Mesele frecvente și hidratarea ajută la susținerea anabolismului. Acestea lucrează împreună cu programul de exerciții.

• Suport ambiental: covorașe antiderapante, rampe, litieră joasă ușor accesibilă.
• Program progresiv de exerciții, cu odihnă între sesiuni.
• Re-evaluări periodice pentru ajustarea dozelor și a rutinei de fizioterapie felină.

Abordarea necesită colaborare strânsă cu medicul veterinar și, ideal, cu un specialist în reabilitare. Aceasta ne ajută să păstrăm un management multimodal eficient. Astfel, creștem șansele de recuperare în siguranță a pisicii.

Reabilitare la domiciliu: exerciții sigure pentru pisica noastră

Începem sesiunile cu încălzire blândă. Mângâiem și masăm ușor pentru 3–5 minute. Aceasta îmbunătățește circulația sângelui și pregătește țesuturile, evitând astfel disconfortul.

Continuăm cu mobilizarea pasivă a articulațiilor. Efectuăm mișcări la șold, genunchi, gleznă și umăr de 10–12 ori, fără a cauza durere. Menținem un ritm lent și suntem atenți la respirația și expresiile pisicii.

• Încălzire blândă: masaj ușor 3–5 minute.
• Mobilizări pasive controlate, fără forțare.
• Stretching pisică la final, cu întinderi blânde prin joc.

Introducem încet exerciții active. Încurajăm pisica să urce pe o treaptă joasă, folosind recompense. Apoi, o ghidăm să treacă peste prosoape rulate. Practicăm și “targeting” cu o baghetă pentru mișcări lente. Plus, jucăm cu undița 2–3 ori pe zi, în sesiuni scurte.

1. Propriocepție pe perne instabile, menținute 10–20 secunde.
2. Urcări controlate pe treaptă joasă, cu coborâri blânde.
3. Mersul peste obstacole moi, cu pauze regulate.

Dacă veterinarul este de acord și pisica tolerează, încorporăm hidroterapia. Acest tip de terapie se efectuează în mediu clinic și reduce stresul pe articulații. Ne ajută să desfășurăm un program de reabilitare sigur la domiciliu.

Urmăm principii clare: avansare treptată și evitarea mișcărilor bruste. Ne oprim dacă apar semne de durere. Folosim covorașe aderente pentru siguranță. Și preferăm sesiuni de reabilitare scurte dar frecvente, de 5–10 minute.

Motivarea se bazează pe jocuri zilnice interactive. Arborii pentru pisici cu diverse accesorii încurajează mișcarea și prevenirea atrofiei musculare. După exerciții, păturile încălzite ajută la relaxarea mușchilor.

Adaptăm programul în funcție de nevoile pisicii. Ajustăm cât de des facem mobilizări pasive și intensitatea activităților activ. Combinăm stretching-ul cu recompense mici, menținând experiența pozitivă și motivantă.

Alimentație și suplimente: cum prevenim pierderea de masă musculară

Pisicile trebuie să mănânce hrană bogată în proteine de origine animală. Aceasta include taurină și arginină, esențiale pentru musculatură. Nu trebuie să reducem proteinele la pisicile mai în vârstă, decât când au probleme renale.

Proteinele ușor de digerat sunt cruciale. Înseamnă că ar trebui să alegem carnea de pui, curcan, vită sau somon. Dar atenție la mâncarea gătită acasă, fără sfatul unui nutriționist veterinar, deoarece poate fi nesănătoasă.

Leucina este vitală în alimentație. Aceasta stimulează construcția proteinelor după ce mănâncă. E bine să combinăm cu acizi grași omega-3, pentru a reduce inflamația și a proteja mușchii.

Pisicile trebuie să bea suficientă apă. O mâncare umedă și fântâni de băut îmbunătățesc hidratarea. Este important să controlăm cantitatea de mâncare și greutatea regulat.

După un antrenament ușor, o gustare bogată în proteine este ideală. Aceste recompense susțin recuperarea musculară și mențin interesul pisicii.

Anumite suplimente, recomandate de veterinar, sunt de ajutor. L-carnitina, vitamina D și complexul B pot fi folosite în anumite cazuri. Suplimente pentru articulații cu glucozamină și condroitină ajută la menținerea mobilității. Astfel se previne sedentarismul.

E important să păstrăm un echilibru caloric corect. Trebuie să evităm dietele stricte care pot duce la pierderea masei musculare. Ar trebui să menținem mese regulate, cu suficiente proteine și diverse texturi pentru a spori apetitul.

• Prioritizăm carne de calitate și leucină pisici în fiecare masă.
• Introducem omega-3 pisică din ulei de pește purificat (EPA/DHA).
• Folosim suplimente articulare pisici când mobilitatea este limitată.
• Monitorizăm greutatea, MCS și ajustăm porțiile gradual.

CricksyCat în sprijinul pisicilor cu atrofie: alegeri alimentare inteligente

Alegem rețete care întăresc mușchii, protejează digestia și le plac pisicilor. Cu CricksyCat, alegem mâncare cu proteine ușor de digerat. Aceste alegeri ajută la progres, nu doar la a adăuga calorii.

CricksyCat Jasper somon este mâncare specială fără alergeni, cum ar fi puiul sau grâul. Previne formarea ghemurilor de păr datorită fibrelor bine echilibrate. De asemenea, oferă aminoacizi necesari pentru un corp puternic. Iar textura sa crocantă ajută la menținerea sănătății dinților.

CricksyCat Jasper miel vine cu un gust nou, menținând un nivel bun de proteine și grăsimi. Această formulă ajută la păstrarea energiei de-a lungul zilei și la o digestie ușoară pentru pisicile cu stomacul sensibil.

Pentru hidratare și gust îmbunătățit, CricksyCat Bill somon păstrăv este alegerea noastră. Este mâncare umedă care ajută pisicile să bea mai multă apă, susține un sistem urinar sănătos și este acceptată ușor de pisicile pretențioase.

• Rețete ușor de digerat și fără ingredientele care cauzează alergii.
• Fibre pentru prevenirea ghemurilor de păr și pentru confort digestiv.
• Minerale echilibrate și proteine pentru mușchi puternici.

Ne asigurăm că pisicile au o rutină clară de mâncare. Le oferim porții mici, dar frecvente. Combinând CricksyCat Jasper somon și CricksyCat Jasper miel cu CricksyCat Bill somon păstrăv, putem ajusta consistența hranei. Astfel, controlăm și câtă apă consumă în funcție de nevoile lor zilnice.

Apa proaspătă este mereu importantă, la fel ca o schimbare treptată a dietei, pe parcursul a 7-10 zile. Discutăm cu veterinarul despre orice boală existentă sau restricții dietetice speciale.

Gestionarea litierelor la pisicile cu mobilitate scăzută

Facem zona toaletei mai accesibilă pentru a reduce durerea și preveni accidentele. O litieră pentru pisici senior cu margini joase sau un acces ușor în față ajută. Astfel, se diminuează efortul pisicii. În spațiile frecventate, asigurăm căile de acces să fie libere și bine iluminate.

O rampă sau trepte solide sunt utile pentru litiera cu margini mai înalte. Pe podelele alunecoase, folosim covorașe antiderapante în jurul litierii, evitând astfel alunecările. Este important să avem cel puțin o litieră în plus față de numărul de pisici, pentru a evita supraaglomerarea.

Preferăm așternutul de bentonită natural, moale pentru lăbuțe. Nisipul de la Purrfect Life asigură o granulație stabilă și un control eficient al mirosului. Acest lucru reduce timpul necesar săpatului și acoperirii. Este crucial să curățăm zilnic și să evităm parfumurile puternice, care ar putea ține pisicile departe.

Este important să verificăm urina la fiecare curățare. Căutăm semne de cristale, sânge sau dificultăți la urinare. Orice modificare neobișnuită ar trebui verificată de un veterinar. O hidratare corespunzătoare și accesul ușor la litieră ajută la îmbunătățirea mobilității.

• Așezăm tava în locuri ușor de accesat, fără obstacole.
• Utilizăm o litieră specială pentru pisici senior și o rampă pentru un acces facil.
• Optăm pentru nisipul Purrfect Life, pe bază de bentonită natural, care aglomerează bine și controlează mirosul.
• Curățăm zilnic și schimbăm complet litiera la intervale regulate.
• Punem covorașe antiderapante în jurul litierii.

Monitorizare și când revenim la veterinar

Facem un plan bine stabilit pentru a verifica starea pisicii. Cântărim pisica săptămânal, mereu în aceeași zi și oră. La fiecare 4–6 săptămâni, verificăm scorul de condiție musculară (MCS) pentru a urmări progresul.

Ținem un jurnal zilnic și simplu. În el, notăm cât timp se joacă pisica, câte salturi face, cum stă cu exercițiile, alimentația și consumul de apă. Observăm și calitatea blănii. În jurnal introducem și observații despre durere: cât de des se îngrijește, dacă se ascunde sau devine agresivă la atingere. Folosim fotografii și videoclipuri pentru a compara comportamentul din diferite zile.

Verificăm lista cu semne de alarmă la pisici în fiecare săptămână. Dacă notăm ceva îngrijorător, mergem imediat la veterinar. Nu așteptăm până la următoarea programare.

• Atrofie musculară bruscă sau neuniformă.
• Slăbiciune care avansează, căderi, incontinență sau paralizie.
• Scăderea majoră în apetit, vărsături frecvente sau sete crescută.
• Pierdere în greutate chiar dacă apetitul este mare (posibil hipertiroidism).
• Durere evidentă, febră sau o letargie accentuată.

La fiecare vizită veterinară ajustăm medicamentele pentru durere, planul de mișcare și dieta. Dacă în 4–8 săptămâni nu observăm îmbunătățiri în MCS și la cântar, căutăm alte cauze. Apoi modificăm tratamentul alături de medic.

Ne asigurăm de acuratețea datelor înregistrate. Scriem despre orice schimbare în mediul pisicii, de la mâncare până la schimbările de sezon. Păstrăm o comunicare strânsă cu clinica, pentru a răspunde rapid când apare necesitatea unui control veterinar.

Prevenție pe termen lung: stil de viață activ și mediu îmbogățit

Vrem să prevenim atrofierea pisicilor prin joc și alegeri deștepte acasă. Ne jucăm cu ele scurt, de 2–3 ori pe zi, pentru 5–10 minute. Folosim undițe și mingi pentru a le ține interesate.

Variem jucăriile ca să nu se plictisească. Le provocăm mintea cu puzzle-uri care le cer să se miște pentru mâncare. Facem jocul mai dificil treptat și dăm recompense sănătoase.

Construim zone de joacă mai înalte, cu un copac special pentru pisici. Acesta are platforme stabile și trepte ușor de urcat. Asigurăm trasee sigure prin casă pentru explorare.

Punem materiale care nu alunecă pe zonele unde pisicile pot alerga. Tăiem ghearele pentru a îmbunătăți aderența lor. În camerele friguroase, punem perne călduroase și ortopedice pentru odihnă.

Urmărim greutatea pisicilor cu o dietă specifică și porționare corectă. Cântărim mâncarea și ajustăm dieta cu ajutorul veterinarului. Notăm greutatea regulat pentru a ne asigura că sunt sănătoase.

Planificăm controale la veterinar o dată sau de două ori pe an. Mergem mai des cu pisicile în vârstă. Verificăm dacă au boli cronice care le-ar putea afecta sănătatea.

Învățăm familia să observe orice schimbare la pisici. Distribuim sarcinile pentru a ne asigura că pisicile sunt fericite. Un calendar comun ne ajută să ținem pasul cu rutina zilnică.

Ne bazăm pe reguli simple: avansăm încet și celebrăm progresele. Creăm un mediu plăcut și sigur, care promovează un stil de viață sănătos pentru pisici, fără a le stresa.

• Rotim săptămânal jucării interactive și introducem provocări noi.
• Consolidăm un copac pentru pisici cu baze antiderapante.
• Stabilim „ferestre de joacă” dimineața și seara, 5–10 minute.
• Menținem control greutate pisici prin porționare și cântărire lunară.
• Revizuim trimestrial traseele, rampele și zonele de odihnă.

pisică atrofie musculară: mituri și adevăruri

Există multe mituri despre atrofia musculară la pisici și ele ne fac să pierdem timp. Dacă suntem bine informați, putem să îmbunătățim viața pisicilor noastre. Acest lucru ne ajută să le creștem masa musculară fără riscuri.

„Atrofia e normală la bătrânețe.” De fapt, nu este așa. Sarcopenia, sau pierderea masei musculare, poate fi redusă. Trebuie doar să asigurăm mișcare ușoară, mâncare bună și să controlăm durerea. Aceste lucruri au fost dovedite că ajută, contrar credinței că pisicile doar stau.

„Pisicile nu au nevoie de exerciții.” Deși dorm mult, ele tot trebuie să se joace. Chiar și trei sesiuni scurte pe zi cu jucării precum undița pot ajuta. Jocul îmbunătățește atât corpul, cât și mintea lor, iar responsabilitatea este a noastră.

„Mai puține proteine la seniori e mai bine.” Dacă nu există probleme de sănătate specifice, pisicile vârstnice pot avea nevoie de mai multe proteine. Proteinele de calitate ajută la păstrarea mușchilor, sfătuindu-ne contra unei idei învechite.

„Dacă nu șchiopătează, nu are durere.” De fapt, pisicile pot ascunde durerea. Dacă o pisică sare mai puțin sau își face toaleta altfel, poate avea dureri. E important să fim atenți și să cerem părerea unui veterinar.

„Orice hrană hipoalergenică e la fel.” Nu toate formulele sunt identice. Pentru alergii, trebuie să alegem cu grijă hrana. Consultul veterinar este esențial pentru a face o schimbare bună.

„Suplimentele înlocuiesc tratamentul.” Suplimentele ajută, dar nu sunt totul. Este vital să avem un diagnostic corect și un plan de tratament de la veterinar. Suplimentele pot ajuta, dar nu sunt soluția principală.

Abordând critic miturile despre atrofia musculară la pisici, putem face alegeri inteligențe. În cazul nelămuririlor, trebuie să căutăm informații de încredere. Așa evităm greșelile bazate pe mituri.

Studiu de caz: recuperarea pas cu pas

Vă arătăm povestea unei pisici adulte, sterilizate, care a crescut doar în casă. Avea greutăți când sărea și coapsele îi erau slabe. La controlul veterinar, s-a văzut că masa ei musculară era moderat diminuată. O radiografie a arătat osteoartrită la ambele șolduri, dar toate analizele erau normale.

A început să ia un medicament antiinflamator, robenacoxib, cum recomandase veterinarul. În același timp, am pus la punct un plan de nutriție special pentru ea. I-am schimbat mâncarea pe Jasper somon hipoalergenic sau Jasper miel, după cum accepta, și i-am adăugat și hrană umedă, Bill somon-păstrăv, ca să se hidrateze și să-i placă să mănânce.

Pentru a se recupera, am combinat exerciții de fizioterapie cu jocuri controlate. Zilnic, i-am mișcat puțin șoldurile și genunchii, fără să o doară. Am folosit obiecte moi ca obstacole și perne pentru a-i îmbunătăți simțul echilibrului. Făceam aceste exerciții scurte de trei ori pe zi.

Ambianța din jurul ei a fost și ea importantă. Am adus un copac special pentru pisici și am montat rampe pentru a ajunge ușor la fereastră sau pe canapea. La litiera ei, am pus un substrat special, Purrfect Life, într-o tavă ușor de accesat, ca să nu-i fie dureros.

Am ținut sub observație progresul ei, folosind metode simple la noi acasă. O cântăream în fiecare săptămână și țineam evidența activităților ei: cât se juca, cât reușea să urce și cât de repede se obosea. După șase săptămâni, la controlul de urmărire, am văzut îmbunătățiri mari. Musculatura ei era mai puternică, suporta mai bine efortul și o durea mai puțin. Medicul i-a ajustat doza de medicament pentru durere, iar noi am continuat exercițiile.

La 12 săptămâni, rutina ei de recuperare devenise stabilă și o respectam cu regularitate, având controale la fiecare trei luni. Am păstrat același regim alimentar pentru ea și ne-am ajustat planul de exerciții de recuperare în funcție de cum se simțea ea, menținând o observație atentă asupra progresului.

• Medicație: robenacoxib, conform indicațiilor, pe termen scurt.
• Dietă: Jasper somon hipoalergenic sau Jasper miel; completare cu Bill somon‑păstrăv.
• Exerciții: mobilizări pasive, 3 sesiuni de joc, perne de propriocepție.
• Mediu: copac pentru pisici, rampe, litieră joasă cu Purrfect Life.
• Urmărire: cântărire săptămânală, jurnal, recontrol la 6 săptămâni și apoi trimestrial.

Concluzie

Atrofia musculară la pisici este comună, dar putem să o controlăm. Identificăm cauza, alinăm durerea, începem reabilitarea și ne concentrăm pe dietă. Aceasta înseamnă să avem grijă complex de pisici, cu pași ușori de urmat în fiecare zi. Ne dorim ca pisicile să aibă mușchi sănătoși și să fie mobile pe termen lung.

Când observăm că pisicile slăbesc la picioare, ezită să sară sau își schimbă mersul, trebuie să acționăm. Vom cere părerea unui veterinar și vom începe un tratament pe mai multe fronturi. Acest plan include exerciții ușoare, masaj, menținerea unei greutăți sănătoase și odihnă adecvată. Pe parcurs, urmărim progresul și ajustăm planul cu ajutorul veterinarului.

Nutriția este fundamentală în acest proces. Alegem mâncare echilibrată și, dacă este nevoie, opțiuni care nu conțin alergeni, cum ar fi Jasper cu somon sau miel și Bill cu somon și păstrăv. Folosim un așternut special, ca Purrfect Life, pentru ca litiera să fie mai accesibilă pentru pisicile mai puțin mobile. Ajutorul nostru face recuperarea zilnică mai ușoară pentru pisici.

Păstrăm un stil de viață activ pentru pisici, cu joacă regulată și obiecte adaptate nevoilor lor, cum ar fi rafturi și copaci speciali. Întotdeauna ajustăm rutina în funcție de vârsta și sănătatea pisicii, fără a depăși limitele. Cu angajament și pași siguri, îngrijirea complete devine parte din viața de zi cu zi, aducând ani de mobilitate și fericire pisicilor noastre.