Leziune la maxilar la pisică – Tot ce trebuie să știi despre asta!

Într-o seară de toamnă, motanul vecinilor a venit șchiopătând spre poartă. Nu mai putea să-și închidă gura și saliva. Mâncarea i-a căzut din bol. Am sunat imediat la cabinetul veterinar din cartier. Atunci am realizat cât de important este echilibrul dintre mușcat, mestecat și înghițit atunci când apare o leziune la maxilar.

Mandibula este partea de jos a feței, iar maxilarul este partea de sus. Aceste părți lucrează împreună pentru a prinde hrana, a mesteca, a înghiți și chiar la toaletare. Pisicile pot avea leziuni la mandibulă din cauza accidentelor, căderilor, luptelor sau loviturilor. Aceste probleme sunt mai riscante pentru pisicile de afară sau cele necastrate. Pot fi contuzii, luxații, fracturi sau alte leziuni grave.

Acest ghid explică cum să recunoști semnele unei probleme, ce prim ajutor să dai și ce tratament poate urma. Vorbim despre diagnosticare prin radiografii sau CT, tratamente conservatoare sau chirurgicale. Oferim sfaturi pentru recuperare, nutriție și hidratare. Discutăm și despre posibilele complicații și cum le prevenim. Am inclus și recomandări de produse bune, ca hrana CricksyCat Jasper cu somon sau miel. Și nu uităm de pateul umed Bill cu somon și păstrăv sau nisipul Purrfect Life, care ajută la confort și vindecare.

Scopul nostru este clar: să ajutăm rapid și corect. Vrem să folosim pași simpli și limba ușor de înțeles. Fiecare oră este importantă când avem de-a face cu traumatisme la pisici.

Idei principale

• Diferențiem clar mandibula (inferioară) de maxilar (superioară) și rolul lor la masticație și înghițire.
• Știm cauzele frecvente: accidente rutiere, căderi, mușcături de câine, traumatisme domestice.
• Recunoaștem rapid semnele și aplicăm prim ajutor pisici până la consult.
• Diagnosticul corect implică examene clinice, radiografii și, la nevoie, CT.
• Alegem tratament mandibulă pisică potrivit: conservator sau chirurgical, în funcție de leziune.
• Îngrijirea și nutriția direcționează recuperare pisică și reduc riscul de complicații.
• Recomandări utile: CricksyCat Jasper și Bill, plus nisip Purrfect Life pentru confort în convalescență.

Cauze frecvente ale leziunilor la maxilar la pisici

Adesea, vedem un caz numit „pisică traumatism la mandibulă”. Această situație include lovituri în față, rupturi ale simfizei și alte frângeri. De obicei, există mai multe motive pentru fracturi, care pot apărea singure sau împreună.

În orașe, pisicile se confruntă cu pericole mari din cauza mașinilor și câinilor mari. Un accident de mașină poate lovi pisica în bărbie, provocând deschiderea simfizei. O mușcătură de câine sau o cădere de pe balcon tot poate răni grav maxilarul pisicii.

La țară, pericolele vin de la vehiculele agricole și terenurile extinse. Se întâmplă des ca pisicile să se lovească de obiecte tari, să rămână prinse sau să lupte. Acestea sunt cauzele obișnuite ale fracturilor de mandibulă din cauze directe.

Există și cauze non-traumatice. Boli ale gingiilor pot slăbi oasele mandibulei, făcând-o mai susceptibilă la fracturi. La fel, bolile ca osteomielita sau tumori pot face mandibula mai fragilă.

Pisicile tinere sau bătrâne sunt de asemenea la risc. Dieta necorespunzătoare sau bolile renale pot slăbi oasele. Chiar și o cădere mică poate cauza daune majore în aceste cazuri.

Ruptura simfizei este o leziune comună după impactul frontal. Aceasta poate apărea după accidente cu mașina, mușcături de câine sau lovituri directe. Verificăm întotdeauna dinții și stabilitatea simfizei după astfel de incidente.

Încercăm să înțelegem unde trăiește și cum se comportă pisica. Locuitul aproape de stradă sau interacțiunile cu câinii ne dau indicii. Cu aceste informații, putem să prevenim mai bine fracturile mandibulare.

Semne clinice pe care le observăm acasă

Prima dată observăm cum mănâncă și cum își ține gura. O malocluzie pisică bruscă, când dinții nu se mai potrivesc, semnalează probleme. O mandibulă atârnândă pisică, incapabilă să închidă gura, indică un posibil risc de durere maxilar pisică și leziuni. Putem observa, de asemenea, asimetrie facială sau umflături la bot cauzate de lovituri.

Saliva și mirosul ne pot da alte indicii. Salivare excesivă pisică, adesea cu sânge, și un miros urât de gură apar des. Pisica poate refuza mâncarea, devine mai puțin activă și poate miauna când e atinsă la cap. Prin palpare ușoară simțim dinți care se mișcă, lipsa dinților sau sunete ciudate.

• Verificăm dacă incisivii sunt aliniați corect și dacă caninii sunt întregi.
• Observăm cum stă limba și dacă gura rămâne deschisă.
• Testăm sensibilitatea pentru a descoperi durere maxilar pisică.
• Înregistrăm orice sângerare din gură și malocluzie pisică vizibilă.

Traumatismele cranio-cervicale pot duce la sângerări nazale, diferențe între mărimea pupilelor, letargie și probleme de echilibru. Problemele la înghițire pot crește riscul de aspirație, mai ales dacă pisica salivează excesiv sau are vărsături.

Când observăm aceste simptome fractură mandibulară pisică, de la mandibulă atârnândă pisică la asimetrie, trebuie să acționăm imediat. Orice situație de „pisică cu traumatism la mandibulă” necesită o vizită rapidă la veterinar. Acest lucru ajută la reducerea durerii și a complicațiilor.

pisică traumatism la mandibulă

Când spunem „pisică traumatism la mandibulă”, ne referim la orice vătămare a mandibulei. Aceasta include partea de față a maxilarei, articulația și dinții. Mandibula și dinții unei pisici sunt sensibili, așa că trebuie să fim atenți când o tratăm.

Se întâlnesc des câteva tipuri importante de accidentări. Fractura simfiză mandibulară apare adesea la pisici. E stabilizată cu dispozitive speciale care mențin dinții la locul lor. Există și fracturi ale corpului mandibulei, care pot fi simple sau complexe și pot dauna dinților și nervilor.

Fracturile mai rar întâlnite la pisici implică alte părți ale mandibulei. O luxație la articulația mandibulei e mai puțin obișnuită, dar gravă. Traumatismele pot include și probleme la nivelul dinților, ca fracturile sau căderea dintilor, care cauzează durere și probleme cu mâncatul.

• Scopul nostru e să restabilim mușcătura corectă și armonia faței.
• Fixăm fracturile fără a afecta circulația sângelui sau funcționalitatea.
• Începem tratamentul pentru durere și asigurăm o alimentație adecvată imediat.

Osul mandibulei pisicii e delicat, deci preferăm metode care nu sunt invazive. Folosim suporturi și proceduri ce protejează nervii și ajută la vindecare. Vrem să ne asigurăm că pisica poate să mestece normal după recuperare.

Primul ajutor și ce facem înainte de a ajunge la veterinar

Începem cu siguranța: rămânem calmi și protejăm mâinile. Pisica poate mușca din durere. Folosim un prosop pentru a o înfăşura blând, fără presiune pe gât.

Acesta este esențial în primul ajutor pentru pisici. Ne ajută să controlăm situația înainte de a merge la veterinar.

Dacă pisica sângerează la gură, punem compresie ușoară cu tifon sau un șervețel curat. Nu băgăm degetele sau obiecte tari în gură. Evităm să smulgem cheaguri de sânge dacă le vedem.

Ne asigurăm că pisica poate respira ușor. O așezăm cu capul în jos, pe o parte. Asta ajută la reducerea riscului că va inhala saliva sau sânge. Evităm să îi mișcăm brusc capul sau maxilarul.

Nu încercăm să reparăm fracturi acasă. Nu oferim mâncare forțat sau medicamente pentru oameni; ibuprofen și paracetamol sunt toxice. Dacă pisica bea, oferim apă cu seringa în doze mici. Oprim dacă vomită sau are dificultăți de respirație și mergem repede la veterinar.

Pentru a o face să se simtă mai bine, vorbim cu veterinarul despre analgezice potrivite. Până atunci, limităm stimulii, stingem luminile puternice și păstrăm liniștea.

• Pregătim o ladă stabilă, căptușită cu prosoape.
• Fixăm blând capul, fără a strânge, și evităm rotațiile.
• Asigurăm ventilație bună și temperatură moderată.

Înainte să plecăm, sunăm la clinică să anunțăm despre caz. Spunem că suspectăm o vătămare la mandibulă. Așa echipa se poate pregăti din timp pentru nevoile particulare ale pisicii.

Diagnostic veterinar: ce investigații sunt necesare

Începem cu un control amănunțit care include o anamneză riguroasă și un examen clinic ABC. Se verifică căile aeriene, respirația și circulația. Oferim analgezice timpuriu și îl stabilizăm pe pacient. Apoi, efectuăm o evaluare stomatologică felină preliminară, observând ocluzia și orice sângerări.

Un examen oral amănunțit cere sedare pisică sau chiar anestezie generală. Verificăm cum se închid maxilarele, mobilitatea dinților, starea dinților și a mucoasei. Înregistrăm o imagine a ocluziei preoperatorii pentru a o folosi ca ghid intraoperator.

Partea de imagistică include radiografii dentare detaliate și o radiografie mandibulară pisică. Aceasta din urmă se face din mai multe unghiuri. Pentru situații mai complicate, cum ar fi fracturi sau planificări chirurgicale, sugerăm realizarea unui CT craniu pisică pentru detalii precise. Adăugăm ecografii sau chiar radiografii toracice din two views pentru cazurile mai grave.

La laborator, analizele de bază includ teste sânge pisică: hemoleucogramă, biochimie și electroliți. Dacă pacientul sângerează, cerem și o coagulogramă. Pentru rănile la cap, evaluăm și funcția neurologică a pisicii în mod sistematic.

• Diferențiale: boala parodontală severă, neoplazii orale, osteomielită.
• Verificăm și luxația articulației temporo-mandibulare.
• Coroborăm datele clinice cu imagistica pentru delimitarea leziunilor.

În concluzie, combinăm informațiile din evaluare stomatologică felină, radiografie mandibulară pisică, CT craniu pisică și teste sânge pisică. Toate acestea se fac sub sedare pisică pentru confortul și siguranța animalului.

Tipuri de leziuni la maxilar și gravitatea lor

În cabinetul nostru, clasificăm fracturile mandibulare pentru a înțelege mai bine ce avem de făcut. Aceasta depinde de mai multe aspecte: cât de strâmb este osul, dacă e zdrobit, dacă există infecție, dacă alte țesuturi sunt afectate și cum se simte pisica.

Fracturile la simfiza maxilarului vin de la căzături sau lovituri. Acestea sunt moderat de grave. Tratamentul constă în purtarea unei bucle la bot 3–4 săptămâni sau cerclaj.

O fractură a corpului mandibular poate fi simplă sau complicată. Aceasta poate afecta dinții și nervii. Folosim diverse metode pentru a stabiliza fractura, inclusiv splinturi sau mini-plăci.

Fracturile de la articulațiile mandibulei pot îngreuna mișcarea. Tratamentul poate fi o intervenție chirurgicală sau proceduri neinvazive, depinde de situație.

Leziunile la maxilarul superior implică de multe ori palatul și oasele de la obraz. Îngreunează mâncatul și respirația. Poate fi nevoie de reconstrucție pentru a corecta problema.

Luxația articulației mandibulare la pisici e rară, dar foarte dureroasă. Se tratează prin repunerea în poziție sub anestezie. Se aplică un bandaj care ajută la vindecare.

Avulsiile și fracturile dentare necesită tratament special. Variantele includ tratamente pentru salvarea dintelui sau extracția lui. Planul de tratament consideră tipul de fractură și binele pisicii.

• Leziuni ușoare: aliniere păstrată, țesuturi moi stabile, durere controlabilă.
• Leziuni moderate: fractură simfiză, fractură corp mandibular simplă, mobilitate dentară limitată.
• Leziuni severe: cominuție, deplasare majoră, afectare nervoasă sau palatină, necesar de fixare rigidă.

În concluzie, ne bazăm pe stabilitatea osului, funcționalitatea mușcăturii și riscul de infecție pentru a decide tratamentul. Acești factori, plus tipul de fractură, ne ajută să stabilim planul de tratament.

Opțiuni de tratament: conservator vs. chirurgical

Pentru fracturi mici sau fără deplasări, alegem un tratament fără operație. Folosim o buclă de sârmă între dinții din față. Plus, punem un guler elisabetan și dăm mâncare moale împreună cu odihnă. Ne uităm cu atenție la cum închide animalul gura.

Când pisica simte durere, îi dăm medicamente speciale. Buprenorfina este pentru primele zile. Meloxicamul ajută la reducerea umflăturii. Dacă e nevoie, folosim anestezie locală în zona durerii.

Dacă fractura e gravă și nu putem alinia dinții fără operatie, alegem chirurgia. Modalitatea de operare depinde de vârstă, tipul fracturii și starea generală.

• O aparat fix din acril, legat cu sârmă, stabilizează gura.
• La fragmente mici, folosim mini-plăci și șuruburi care nu ating rădăcinile dinților.
• În cazuri de umflare mare sau infectare, un fixator extern ajută la menținerea curățeniei și face ajustări ușoare.
• Pentru dislocări ale maxilarului, punem totul la loc și cusăm țesuturile afectate.

La fracturi deschise sau cu bacterii, dăm antibiotice puternice. Începem de obicei cu amoxicilină cu acid clavulanic. După teste, s-ar putea să schimbăm medicamentul.

Hrană adaptată este crucială. Oferim mâncare specială cu o seringă sau, în situații grave, folosim o sondă pentru nutriție. Verificăm cum se închid dinții și curățenia gurii la fiecare vizită. Ajustăm orice dispozitiv dacă e nevoie.

Scopul nostru este să menținem stabilitatea și confortul animalului. Vorbim deschis despre ce avem de făcut acasă. Ținem controale regulate până la vindecare completă.

Îngrijirea la domiciliu după tratament

Primele 3–4 săptămâni sunt critice. Păstrăm pisica cu activitate restricționată: ea nu trebuie să sară pe mobilă sau să alerge. O zonă liniștită, cu un culcuș jos, este ideală pentru a împiedica forțarea maxilarului.

Gulerul elisabetan trebuie purtat zi și noapte pentru protecție. Se îndepărtează doar când este absolut necesar, sub strictă supraveghere. Trebuie să avem grijă ca zgarda să nu irite pielea și să ajustăm fixarea la o distanță de două degete.

Curățăm delicat gura pisicii: folosim un tifon umezit cu ser fiziologic la colțurile gurii. Evităm periuța sau gelurile abrazive până când medicul confirmă vindecarea. E important să observăm dacă apare vreo sensibilitate accentuată.

Este esențial să administrăm medicamentele prescrise corect, respectând orarul și dozajele. Supraveghem ingestia, atenți la simptome precum greața sau somnolența. Trebuie să notăm reacțiile și apetitul pisicii pentru a informa medicul.

Oferim hrană moale, în porții mici și frecvente. Dacă există o sondă, îngrijim zilnic locul acesteia și spălăm sonda după fiecare masă. Este important să monitorizăm greutatea o dată pe săptămână.

Este crucial să verificăm zilnic semnele care ar trebui să ne îngrijoreze: miros rău, roșeață, sângerare sau probleme de respirație. La orice semn de alarmă, contactăm rapid medicul veterinar.

Organizăm controale medicale la 7–10 zile și apoi la 3–4 săptămâni pentru ajustări sau pentru a scoate materialele de fixare. Până atunci, ne dedicăm îngrijirii atente a pisicii, urmând toate recomandările.

Nutriție și hidratare în perioada de recuperare

În primele zile, ne focusăm pe un aport de 50–70 kcal/kg/zi. Dietele ușor de lins ajută mult. Transformăm pateuri fine în pastă adăugând apă caldă sau supă nesărată de oase.

Proteinele de calitate sunt esențiale. Alegem mâncare hipoalergenică pentru a reduce iritațiile. CricksyCat oferă opțiuni fără pui sau grâu, bune împotriva problemelor urinare datorită balanței minerale.

Pentru a controla formarea ghemotoacelor de păr, recommendăm fibra funcțională Jasper de la CricksyCat. Există versiuni hipoalergenice cu somon sau variante obișnuite cu miel. Se pot înmuia cu apă călduță pentru înghițire ușoară.

Când vine vorba despre pisicile care preferă umedul, recomandăm Bill – hrană umedă hipoalergenică cu somon și păstrăv. Are textura perfectă pentru dietele moi, fiind ideală dacă mușcarea doare.

• Oferim apă proaspătă zilnic pentru hidratare adecvată.
• O fântână pentru animale poate stimula pisica să bea mai mult.
• Adăugăm mereu apă în hrana lor la fiecare masă.

În cazul unui aport alimentar scăzut, pot fi necesare măsurile speciale. Evităm recompensele tari și oasele. Urmărim greutatea, nivelul de energie și comportamentul la litieră pentru a controla bine sănătatea.

Împărțim mâncarea în 4–6 porții mici pe zi. Folosim hrana hipoalergenică pentru a evita problemele. Prioritățile noastre sunt: aportul caloric adecvat, proteinele pentru refacere și hydratarea corespunzătoare.

Produse utile care sprijină sănătatea și recuperarea

Folosim produse de zi cu zi care ușurează îngrijirea. Hrana CricksyCat are formule speciale fără pui sau grâu. Ajută la păstrarea digestiei și pielea stabilă când suntem stresați.

Variantele Jasper, fie cu somon fie cu miel, sunt bogate în proteine și fibre. Ele ajută pisica să aibă un tract urinar sănătos și previn formarea ghemotoacelor de blană. Când pisica nu se simte bine la gură, Bill este o hrană umedă ideală.

Un mediu curat reduce stresul animalelor. O litieră aglomerantă bentonită ajută la menținerea curățeniei. Alege granule care controlează mirosul, crucial când pisica petrece mult timp în casă.

Alegem accesorii îngrijire pisici care fac mâncatul mai ușor. Boluri joase sau înclinate și o fântână de apă încurajează hidratarea. Un guler elisabetan moale protejează fără a răni.

• Perne ortopedice care asigură odihnă corectă.
• Cutie de transport solidă și confortabilă.
• Perii speciale pentru un blană curată fără durere.

Mentalitatea noastră este să avem grijă zi de zi, cu pași mici. O bună întreținere a litierii aglomerante bentonită, alimentație adecvată și hrană CricksyCat contribuie la confort.

Trusa noastră include și lucruri esențiale. Folosim șervețele fără alcool, mănuși și o seringă pentru mâncare umedă. Asta e util când trebuie să hrănim animalele mai des.

Noi păstrăm totul organizat și prietenos pentru pisica ce are dificultăți la mâncat. Lista scurtă de accesorii îngrijire pisici și mâncare pe placul lor ajută mult.

Complicații posibile și când revenim la veterinar

Observăm semne de complicație după o fractură sau intervenție la maxilar. Acestea includ malocluzie, cu dinții care lovesc gura, sau rădăcini dentare expuse. Osteomielita mandibulară aduce miros rău din gură și durere.

Alte probleme pot fi dehiscența splint sau pierderea lui, mai ales la animalele active. Luxația recurentă a mandibulei se recunoaște prin problemle la deschiderea gurii și sunete ciudate. Dacă se afectează nervul, pot apărea probleme de sensibilitate.

Mergem repede la clinică dacă observăm semne de alarmă. Dacă animalul nu mănâncă după 48–72 de ore de la tratament, e timpul pentru control. Probleme cum ar fi desprinderea imobilizării trebuie verificate imediat.

Radiografiile ne arată cum se vindecă osul și dacă mușcătura e aliniată. Așa depistăm din timp problemle de vindecare și prevenim complicațiile.

Acasă, ținem ochii pe cum mestecă animalul și cum respiră. Dacă splintul e la locul lui și nu miroase urât, e bine. Osteomielita necesită însă un control urgent.

• Refuz alimentar peste 24–48 de ore sau vărsături repetate.
• Salivare urât mirositoare, sângerări, edem care crește.
• Durere la atingere, apatie, scădere în greutate.
• Mobilizarea sau pierderea imobilizării, clicuri la deschiderea gurii.

Prin monitorizare atentă și controale, evităm problemele serioase. Așa ne asigurăm că mușcătura animalului rămâne corectă.

Prevenție: cum reducem riscul de traumatisme

Începem cu baza: prevenim accidentele pisicilor limitând accesul lor nesupravegheat afară. O soluție sigură este să le ținem doar în casă sau să le scoatem afară dar cu lesă și ham. Acest lucru ajută la prevenirea căderilor, accidentelor de mașină și certurilor.

Acasă, punem plase de protecție la balcoane pentru siguranța pisicii și asigurăm ferestrele care se pot deschide. Adăugăm rafturi stabile și zone pentru cățărat, plus jocuri care să le țină ocupate. Așa, le scădem dorința de a fugi. Folosim microcipul pentru a găsi repede pisica daca aceasta totuși reușește să scape.

• Facem cunoștință între pisici și câini treptat, folosind bariere fizice și schimbând mirosurile înainte.
• Evităm pericolele casnice: uși care se pot închide brusc, capace care se pot prăbuși, obiecte mici care pot cauza sufocare.
• Punem lumină bună pe trasee de noapte, mai ales în coridoare și pe scări.

Îngrijirea dinților este importantă. Facem controale regulate și curățăm tartrul când spune medicul. Acest lucru previne problemele la mandibulă. O hrană echilibrată, ca CricksyCat, ajută la întărirea oaselor și a dinților. Și trebuie să aibă mereu apă, pentru a evita problemele urinare care pot îngreuna recuperarea după o accidentare.

Castrarea reduce dorința pisicilor de a rătăci și de a se lupta. Mai punem și jocuri zilnice, scurte dar frecvente, pentru ca ele să-și consume energia în siguranță. Ținem la îndemână un kit de prim ajutor veteriniar și învățăm întreaga familie să recunoască semnele de durere la pisici.

• Urmăm un program strict de vaccinări și deparazitări pentru un sistem imunitar puternic.
• Verificăm periodic casa pentru a asigura siguranța: cablurile fixe, obiectele fragile închise, pubele bine securizate.
• Organizăm sesiuni de joacă la ore fixe pentru a reduce stresul și dorința de fugă a pisicilor.

Întrebări pentru medicul veterinar la consultație

Înainte de a merge la veterinar, ne facem o listă cu întrebări importante. Astfel, vom înțelege mai bine diagnosticul și ce trebuie să facem mai departe. Este bine să scriem răspunsurile imediat și să cerem instrucțiuni scrise. De asemenea, să cerem și un număr de telefon pentru urgențe, ca probleme de durere sau sângerare.

Lista aceasta ne va ajuta să ne asigurăm că tratamentul pentru mandibula pisicii este potrivit. Trebuie să ținem cont de vârstă, greutate și istoric medical. Este important să întrebăm din nou dacă ceva nu este clar, ca să putem aplica tratamentul acasă fără probleme.

1. Ce tip de fractură sau luxație are pisica și cum afectează ocluzia și masticația?
2. Ce opțiune recomandați: tratament conservator sau intervenție chirurgicală și de ce?
3. Care sunt riscurile anesteziei în starea ei actuală și ce monitorizare se folosește?
4. Ce medicație pentru durere pisică este planificată, în ce doză și pentru cât timp?
5. Este necesară antibioticoterapie? Ce moleculă, în ce dozaj și pe ce durată?
6. Ce dietă recomandați pentru primele 2–4 săptămâni: consistență, volum, branduri precum Bill umed sau Jasper înmuiat?
7. Când putem relua hrana uscată fără a compromite vindecarea?
8. Cum îngrijim splintul sau cerclajul acasă și ce semne indică probleme (miros, umflare, febră)?
9. Ce program de controale și radiografii de urmărire propuneți și la ce intervale?
10. Când putem îndepărta gulerul elisabetan în siguranță?
11. Ce prognostic are funcția mandibulară pe termen scurt și lung, inclusiv pentru ocluzie?
12. Există risc de recurență sau malocluzie? Cum se corectează și când?

La finalul vizitei, verificăm împreună cu veterinarul planul de tratament al mandibulei pisicii. Discutăm semnele care ar trebui să ne îngrijoreze și cum să contactăm rapid medicul dacă simptomele se agravează sau dacă durerea nu dispare.

Concluzie

„Pisică traumatism la mandibulă” e o situație serioasă, dar de obicei se rezolvă bine dacă reacționăm repede. E important să recunoaștem semnele timpurii, cum ar fi malocluzia, salivarea și refuzul de a mânca. Primul ajutor și consultul rapid la veterinar pot crește șansele de recuperare completă.

Testele de imagistică și un tratament personalizat ajută la vindecare. Se pot folosi metode diverse, de la cerclaje la splinturi și osteosinteză, pentru a ameliora durerea și a corecta poziția maxilarului. În același timp, îngrijirea după traumă și monitorizarea atentă susțin procesul de recuperare.

Acasă, trebuie să avem grijă de hrana pisicii: să-i oferim alimente moi și să ne asigurăm că bea apă. Este bine să curățăm gura pisicii conform indicațiilor și să-i asigurăm un mediu liniștit. Folosirea produselor adecvate, ca hrana specială sau nisipul care reduce stresul, ajută de asemenea.

Pentru o recuperare completă, e nevoie de timp, colaborare cu veterinarul și o îngrijire atentă acasă. Trebuie să fim atenți la semnele de progres și să adaptăm îngrijirea conform nevoilor pisicii. Așa, majoritatea pisicilor revin la normal după un traumatism mandibular.