Mâncărimea la pisică – Tot ce trebuie să știi despre asta!

Într-o seară calmă, privind la știri, am auzit acel zgomot. Pisica noastră s-a oprit brusc din tors. A început să se scarpine mult, fără pauză. Era clar că ceva nu era bine cu pielea ei. Ziua următoare, nu și-a găsit liniștea și părea nervoasă. Am înțeles atunci: mâncărimea la pisici e un semnal, nu o boală în sine.

Mâncărimea are multe cauze: paraziți, alergii, sau diverse infecții. Poate crea răni, duce la dermatită sau infecții secundare. Calitatea vieții pisicii scade, făcându-ne să ne îngrijorăm. De aici, importanța unui diagnostic corect este vitală, nu doar aplicarea unui tratament la întâmplare.

Acest ghid va arăta câteva cauze comune ale mâncărimii. Vom discuta despre cum să ne dăm seama de ele și ce pași urmăm ca să găsim soluții. Vă vom oferi și informații despre îngrijirea pisicii, diagnostic, tratamente specifice, cum să asigurăm o nutriție corespunzătoare și cum să menținem o igienă adecvată. De asemenea, vom prezenta produsele hipoalergenice de la CricksyCat pentru pisicile cu sensibilități. Folosim un limbaj simplu pentru a lua decizii bune, repede și în siguranță pentru prietenii noștri felpați.

Idei principale

• Pruritul la pisici este un simptom, nu o boală, și necesită evaluare.
• Mâncărimea afectează somnul, starea de spirit și poate provoca leziuni cutanate.
• Cauzele frecvente includ paraziți, alergii, infecții și factori de mediu.
• Un diagnostic corect previne complicațiile și reduce tratamentele inutile.
• Planul ghidului: cauze, teste, tratamente, nutriție și igienă zilnică.
• Există opțiuni hipoalergenice precum CricksyCat pentru pisici sensibile.
• Abordarea pas cu pas ajută la rezolvarea rapidă și sigură a problemei.

Ce înseamnă mâncărimea la pisică și când ar trebui să ne îngrijorăm

Când vorbim despre prurit felin, ne referim la nevoia pisicii de a se scărpina constant. Asta include și momentele când se ling sau mușcă pielea. De obicei, acestea se scarpină la urechi, gât sau abdomen, arătând blană rară sau strălucitoare în acele zone.

Pisicile cu acest comportament tind să se lingă excesiv, lăsând „pete lustruite” pe labe sau pe burtă. Acest lucru poate duce la apariția de înroșiri, cruste, și un miros neplăcut. În plus, prezența frecventă a bilelor de păr poate semnala că pisica suferă de mâncărime.

Noaptea, dacă pisica este foarte agitată sau miaună mult, poate avea dureri pe care încearcă să le ascundă. De aceea, este important să observăm orice schimbare mică. Aceste semne ne ajută să identificăm problemele și să acționăm repede.

• Semne de alarmă: răni deschise, sângerări, piele caldă și dureroasă.
• Apetit scăzut, letargie, pierdere în greutate, vărsături sau diaree asociate.
• Mâncărime bruscă și severă sau apariția la pui ori la câini din aceeași casă.

Dacă observăm aceste simptome, trebuie să mergem imediat la veterinar. Notăm când am observat prima dată scărpinatul, dacă vedem toaletare excesivă și orice schimbare recentă în casă. Aceste informații sunt esențiale pentru a înțelege problema și a găsi o soluție.

Cauze frecvente ale pruritului: paraziți externi și mușcături

În fiecare zi, vedem că pisicile se scarpină din cauza paraziților. Puricii, cunoscuți și ca Ctenocephalides felis, pot face pielea să reacționeze foarte rău. Chiar și o singură mușcătură de purice poate provoca o alergie severă. La pisici se observă răni de la scărpinat, mai ales la baza cozii și pe coapse.

Otodectes cynotis, un acarian, face ca pisicile să aibă mâncărime la urechi. Urechile se umplu de un cerumen negru-închis, iar pisicile își scutură capul și se freacă de mobilă. O altă problemă e Cheyletiella, cunoscut și ca „mătreață mișcătoare”, care lasă scuame pe spatele pisicii.

Demodex gatoi, care se transmite între pisici, cauzează o mâncărime puternică. Pe de altă parte, Demodex cati este mai rar și indică probleme de sănătate mai serioase. Când pisicile au căpușe, zona afectată se irită ușor. Nu trebuie să uităm de riscul bolilor pe care căpușele le pot transmite. Păduchii, deși rari, fac mâncărimea și mai rea dacă sunt mulți.

Pentru a afla cauza, avem tehnici simple. Pieptănam pisica cu un pieptene special și folosim un test cu hârtie umedă pentru a vedea dacă are purici. Pentru Otodectes, un test specific ne poate spune dacă acarianul este prezent. Testele de piele și folosirea unei benzi lipicioase ne ajută să detectăm Cheyletiella și alți acarieni.

E important să nu uităm de tratamentul împotriva paraziților, chiar și la pisicile care stau în casă. Produsele recomandate de veterinar, ca selamectin sau fipronil, protejează pisica de diferiți paraziți. Pe lângă asta, curățenia în casă este crucială. Aspirați des și spălați textilele la temperaturi mari pentru a elimina ouăle și larvele.

• Semne cheie: excoriații la baza cozii (FAD), scuturarea capului și prurit auricular (Otodectes), scuame dorsale mobile (Cheyletiella).
• Măsuri utile: pieptene de purici, test hârtie umedă, citologie auriculară, raclate și bandă adezivă.
• Control continuu: tratament antiparazitar adecvat și igiena riguroasă a mediului.

Alergii alimentare la pisici: cum se manifestă și cum le gestionăm

O alergie alimentară la pisici este o reacție a corpului, pe când intoleranța alimentară nu implică sistemul imunitar. De aceea, simptomele arată asemănător, dar motivul e diferit. Trebuie să le tratăm diferit.

Simptomele apar de obicei tot anul și include prurit non-seasonal. Pisica se scarpină mult la cap și gât. Apar și probleme auditive.

Pisica ar putea avea și vărsături sau diaree. E posibil să aibă și scaune moi sau flatulență. Uneori, alte alergii înrăutățesc situația.

Proteinele din pui, vită, lactate și pește sunt alergeni comuni. Uneori, grâul poate cauza intoleranță alimentară fără a implica sistemul imunitar.

Un test important este dieta de excludere care durează 6–8 săptămâni. Se folosesc proteine noi sau formule speciale. După aceea, reintroducem alimentul să vedem reacția.

Pentru a identifica infecțiile care pot influența rezultatele, facem teste ale pielii. Așa putem trata și alte infecții în același timp.

O hrană hipoalergenică de bună calitate este esențială în fiecare zi. Trecerea la noua hrană se face treptat, în 5–7 zile. E important să nu dăm pisicii snack-uri neadecvate.

Acizii grași Omega-3 ajută la reducerea inflamației pielii. Îi putem da ca supliment sau prin mâncare special creată.

Pașii cheie pe scurt

• Identificăm semnele și diferențiem între alergie și intoleranță alimentară.
• Inițiem o dietă de excludere cu proteine noi sau formule speciale, apoi testăm din nou.
• Alegem mâncare hipoalergenică de calitate și citim eticheta cu atenție.
• Introducem omega-3 și tratăm orice infecții secundare, conform testelor de piele.

Dermatită atopică și sensibilități la mediu

Atunci când pisica ta se zbate cu dermatita atopică, sistemul ei imunitar răspunde prea puternic la alergeni de mediu. Acest lucru poate fi cauzat de polen, acarieni de praf sau mucegai. Problema se manifestă adesea prin scărpinat intens, mai ales în anumite sezoane. Pisica se poate scărpina la față, gât, abdomen sau pe labe. Unele cazuri sunt mai severe și pot avea complexul granulom eozinofilic.

Semnele des întâlnite includ otite care se repetă și conjunctivită, cu precădere când aerul e plin de polen sau în case prafoase. Pentru a afla sigur că este dermatită atopică, ne uităm la istoricul pisicii. Eliminăm posibilitatea paraziților sau alergiilor la mâncare și propunem teste alergologice, ca intradermotestul sau testele de serologie IgE.

Planul de tratament include măsuri pentru a controla mediul, terapii pentru mâncărime și, dacă e nevoie, imunoterapie. Abordând problema pas cu pas, putem reduce contactul cu alergenii și calma pielea iritată.

• Controlul mediului: folosirea unui aspirator cu filtru HEPA, diminuarea prafului, spălarea în apă caldă a așternuturilor, și aerisirea frecventă pentru a combate mucegaiul. Ținem ferestrele închise când polenul e mult în aer.
• Îngrijirea pielii: băi sau aplicarea de șampoane emoliente și antipruritice concepute pentru pisici; avem grijă de lăbuțe după ce au umblat afară.
• Suplimente: acizi grași omega-3, de tip veterinar, ajută la întărirea barierei pielii.
• Terapie țintită: administrarea de antihistaminice, ciclosporină, sau oclacitinib off-label la pisici, dar numai cu recomandarea medicului.
• Imunoterapie: un regim bazat pe rezultatele testării pentru alergeni, ca să minimizăm reacțiile la acarienii de praf, polen și mucegai.

Când tratăm dermatita atopică la pisici, alegând cu grijă metodele de tratament reducem mâncărimea și prevenim crizele. Dacă simptomele sezoniere se agravează sau persistă, reexaminăm dozele, cât de des facem băile și pe imunoterapie. Așa îi asigurăm pisicii un confort constant.

Infecții ale pielii: bacteriene și fungice

Scărpinatul intens poate duce la formarea piodermitei la pisici, care se arată prin papule și pustule. Acestea pot avea colarete epidermice și miros neplăcut și sunt cauzate de stafilococi. Pentru diagnostic, facem citologie cu frotiu sau bandă adezivă. Dacă leziunile persistă, solicităm cultură pentru a alege cel mai bun antibiotic.

La capitolul infecții fungice, dermatofitoza de la Microsporum canis creează zone circulare fără păr și scuame. Adesea, pruritul este ușor. Identificăm ciupercile folosind lampă Wood pentru fluorescență verde sau alte teste precum tricograma și PCR.

Pentru tratament, folosim antifungice sistemice la pisici, cum este itraconazol. Adăugăm tratamente topice cu miconazol și clorhexidină. Curățăm casa cu aspiratorul și folosim dezinfectanți puternici. Acest lucru ajută la controlarea sporilor de ciuperci. La infecțiile contagioase, izolăm animalul și ne concentrăm pe igiena strictă.

Otitele pot fi cauzate de bacterii sau ciuperca Malassezia. Pentru a alege cel mai bun tratament, analizăm proba de la ureche. La infecții complexe sau recurente, recomandăm repetarea culturilor. Aceste măsuri ajută la diferențierea de candidoză, care, deși mai rară, poate afecta pisicile slăbite.

• Semne tipice: pustule, colarete, alopecie circulară, scuame.
• Diagnostic: citologie, lampă Wood, tricogramă, cultură fungică, PCR.
• Tratament: itraconazol, șampoane cu miconazol/clorhexidină, igienizare.

Factori non-alergici: stres, durere și comportament

Nu toate mâncărimile sunt cauzate de alergii. Uneori, emoțiile pot declanșa mâncărimi sau lins. O schimbare bruscă la domiciliu poate face o pisică să înceapă să se lingă prea mult. Astfel, blana ei se poate subția pe anumite porțiuni, fără să prezinte răni.

Există câteva semne că o pisică e stresată: se ascunde des, miaună la ușă, evită zonele aglomerate. Anxietatea la pisici apare când sunt conflicte între animale, zgomote puternice sau cand litierele sunt murdare. E bine să ținem un jurnal pentru a vedea ce declanșează linsul.

Uneori, durerea poate fi confundată cu mâncărimea. O pisică cu dureri articulare se poate linge pe șolduri ori genunchi. De asemenea, otalgia sau durerile abdominale pot face o pisică să se lingă pe cap sau pe burtă. Astfel, este important să verificăm întâi problemele medicale cu un veterinar.

Ce facem acasă

• Creează un mediu stimulant: adaugă rafturi, copaci pentru pisici, ferestre de unde să poată privi, joacă-te zilnic cu ea, oferă-i locuri unde să-și ascută ghearele.
• Stabilește o rutină clară: mese, joacă și odihnă la ore fixe și asigură-te că sunt mai multe litiere curate decât pisici.
• Folosește feromoni calmanti: Feliway Classic, fie în difuzor, fie în spray, în locurile importante.

În situații grave, medicul veterinar poate recomanda terapie comportamentală și medicamente ca clomipramina sau fluoxetina. Este crucial să urmărim progresul și să ajustăm tratamentul dacă este necesar.

Prin pași mici și regulati, putem reduce mâncărimile cauzate de stres. Creând un mediu previzibil și stimulant, anxietatea pisicii se limitează și comportamentul ei se normalizează.

pisică mâncărime: ghid rapid de identificare a cauzei

Acest ghid ajută să identificați ușor cauza mâncărimii pisicii. Se bazează pe un algoritm simplu, cu verificări succesive. Avem și un checklist pentru urmărirea mai simplă a problemelor.

Primul pas e să căutăm cauza mâncărimii la suprafață. Verificăm prezența puricilor și a altor semne, cum ar fi puncte negre sau cruste. Folosim antiparazitare pentru toate animalele din casă pentru cel puțin 8 săptămâni, așa cum recomandă produsul.

Următorul pas e verifica urechile. Vedem dacă au cerumen închis la culoare sau dacă miroase ciudat. Este important să facem o otoscopie și citologie pentru a elimina otita.

Urmărim modelul mâncărimii. Vedem dacă mâncărimea vine în anumite sezoane și unde se scarpină pisica cel mai mult. Dacă se scarpină la coadă, poate fi o reacție la purici. Capul și gâtul pot arăta o problemă alimentară.

Trebuie să tratăm infecțiile secundare. Facem analize și, dacă este necesar, culturi. Astfel, putem să tratăm mai întâi bacteriile sau ciupercile.

Dacă mâncărimea nu se oprește, încercăm o dietă de excludere timp de 6–8 săptămâni. Alegem proteine noi sau hidrolizate. Este important să notăm ce mărci folosim și cum răspunde pisica.

Pentru dermatită atopică, discutăm despre teste alergice și imunoterapie. Acest pas este marcat în checklist după ce am eliminat alte cauze.

Revedem factorii de stres și durerea pisicii. Verificăm cum își petrece timpul și interacțiunile ei din casă. Un ghid complet trebuie să acopere și cauzele comportamentale ale mâncărimii.

Urmărim evoluția cu ajutorul fotografiilor și notăm intensitatea mâncărimii pe o scală de la 0 la 10. Acest lucru ne ajută să adaptăm planul de tratament.

• Aplicăm antiparazitar pentru toate animalele, minimum 8 săptămâni.
• Verificăm urechile și facem otoscopie/citologie.
• Notăm tiparul: sezonier vs non-sezonier, zone afectate.
• Tratăm infecțiile secundare înainte de diete sau terapii.
• Inițiem dietă de excludere 6–8 săptămâni.
• Luăm în calcul teste alergologice și imunoterapie.
• Reevaluăm stresul și durerea; folosim scor 0–10 și fotografii.

Diagnostic corect: ce teste recomandă medicul veterinar

Se începe cu istoricul pacientului: ce mănâncă, când începe să se scarpine și cum a răspuns la tratamentele anterioare. Apoi, se face un examen general și unul dermatologic pentru pisici. Se examinează blana, pielea și urechile. Acest lucru ne ajută să decidem ce teste trebuie făcute.

La primul nivel se verifică dacă nu sunt purici prin pieptănare. Se folosește și o bandă adezivă pentru a vedea dacă sunt bacterii sau drojdii Malassezia.
Se ia un eșantion de piele pentru a vedea dacă sunt acarieni, precum Demodex. De asemenea, se face o tricogramă pentru a verifica părul rupt și semnele de scărpinat.

Când pielea arată că ar putea fi dermatofitoză, se folosește lampa Wood. După aceea, se poate face o cultură fungică sau un test PCR, depinde de caz.
În caz de otite, otoscopia și analiza urechii ne spun dacă sunt corpi străini, paraziți sau infecții bacteriene ori cu levuri.

Pentru infecții care nu trec, se face o cultură pentru a afla ce bacterii sunt și ce antibiotic este eficient. Testele pentru alergii de mediu se fac după ce s-au exclus infecțiile și paraziții. Dieta de excludere ajută la identificarea alergiilor alimentare.

Se adaugă dermatoscopia pentru a vedea mai bine firul de păr și foliculii. Testele de sânge și de urină pot arăta dacă există alte boli care agravează scărpinatul. A face teste în etape ajută la evitarea tratamentelor ineficiente și la prevenirea recidivelor.

Tratament țintit: de la antiparazitare la terapii anti-mâncărime

Pentru a combate paraziții, începem cu un antiparazitar pentru pisici. Acesta poate fi de tip sistemic sau spot-on, aplicat după recomandările medicului veterinar. Totodată, curățăm mediul înconjurător. Aceasta reprezintă prima etapă importantă pentru un tratament eficient împotriva mâncărimii. Altă modalitate și simptomele pot reveni repede.

Dacă e vorba de infecții, e necesar să facem testări. Selectăm terapii topice sau orale pe baza rezultatelor din citologie sau cultură, pentru bacterii. Pentru fungi, combinăm tratamentul cu itraconazol, soluții locale și un șampon medicinal. Aceasta ajută la reducerea sporelor și calmează pielea.

Când pruritul vine din alimentație, trecem pe o dietă hipoalergenică strictă. Evităm gustările necontrolate. Dacă observăm îmbunătățiri, menținem acest regim alimentar pe termen lung. Acesta face parte dintr-un tratament stabil împotriva mâncărimii.

În cazul alergiilor de mediu, adoptăm un management multimodal. Folosim acizi grași omega-3 și baie regulată cu șampon medicinal. Plus, aplicăm terapii anti-mâncărime adecvate. Uneori, pisicile răspund bine la antihistaminice, de exemplu, clorfeniramina. În cazurile acute, putem apela la corticosteroizi, sub supravegherea atentă.

Discutăm despre ciclosporină în situațiile cronice pentru a reduce inflamația. Acest tratament nu are efectele secundare ale steroizilor pe termen lung. La recomandarea dermatologului, oclacitinib poate fi o opțiune off-label. E importantă monitorizarea periodică pentru a verifica siguranța și eficacitatea.

Imunoterapia specifică alergenilor, bazată pe testări, poate schimba evoluția atopiei. Completăm tratamentul cu îngrijirea barierei cutanate, folosind ceramide și emoliente. Controlăm și durerea sau anxietatea, dacă acestea intensifică scărpinatul.

Nu trebuie să ne automedicăm. Aspirina și ibuprofenul sunt toxice pentru pisici. De asemenea, dozele incorecte de corticosteroizi sau antihistaminice pot agrava problema. Colaborăm îndeaproape cu medicul veterinar pentru un plan de tratament clar și personalizat.

• Paraziți: antiparazitar pisici + curățarea mediului
• Infecții: antibacteriene/antifungice, șampon medicinal
• Alergii: dietă hipoalergenică, antihistaminice, corticosteroizi scurt
• Cronice: ciclosporină, oclacitinib la indicația specialistului
• Atopie: imunoterapie alergen-specifică și îngrijirea barierei

Nutriție pentru piele sănătoasă: ce punem în bol contează

O dietă bună pentru sănătatea pielii începe cu proteine complete și ușor de digerat. Sursele bune sunt carnea de curcan, somonul sau rața, care sunt clar etichetate. Acestea ajută la repararea pielii.

Vitaminele A și E, biotina și zincul sunt vitale. Ele ajută la regenerarea pielii și la un blăniță lucioasă.

Adăugăm omega-3 din ulei de pește de calitate, cum ar fi EPA și DHA. Acestea calmează inflamația și reduc mâncărimea. Pentru alergii, o hrană hipoalergenică poate ajuta.

Fibrele solubile și insolubile sunt bune împotriva disconfortului digestiv. Ele susțin tranzitul. Alăturarea hranei umede cu cea uscată are grijă și de dinții pisicii.

Hidratația este esențială pentru pielea sănătoasă și prevenirea problemelor urinare. Folosim o fântână de apă ca să stimulăm consumul de apă. Aceasta ajută pielea să rămână elastică.

• Alegem rețete cu surse clare de proteine și grăsimi, plus omega-3 pentru pisici.
• Preferăm hrană hipoalergenică dacă au existat reacții anterioare.
• Introducem treptat noutățile și monitorizăm blana și nivelul de prurit.
• Adăugăm fibre anti-bile de păr pentru un tranzit regulat.
• Menținem hidratare pisici prin mix umed-uscat și apă proaspătă.

După fiecare schimbare, verificăm calitatea scaunului și luciul blănii. Verificăm și cât se scarpină pisica. Acesta e modul nostru de a asigura o piele sănătoasă pe termen lung.

CricksyCat pentru pisici sensibile: hrană hipoalergenică fără pui și fără grâu

Când vorbim despre mâncărimea pisicilor, e important să știm ce le dăm să mănânce. CricksyCat oferă o hrană specială pentru pisici, fără pui sau grâu. Aceasta ajută la reducerea problemelor de piele și păstrează blana lucioasă.

Gama Jasper atacă problema din rădăcină. Jasper somon este perfect pentru dietele de excludere. Pe de altă parte, Jasper miel este ușor de tolerat de pisici. Ambele tipuri echilibrează bine proteinele și grăsimile, având și omega‑3 pentru piele și fibre pentru a preveni formarea ghemotoacelor de blană.

Produsele Jasper au un conținut mineral echilibrat, evitând formarea pietrelor la rinichi. Acest lucru înseamnă niveluri adecvate de magneziu și fosfor. Plus fibrele, care ajută digestia și împiedică formarea ghemotoacelor la pisicile cu blană lungă.

Hrana umedă Bill, pe bază de somon și păstrăv, completează dieta zilnică. Asigură mai multă apă în alimentație, benefic pentru piele și rinichi. Continuă pe aceeași linie hipoalergenică, fără pui sau grâu, și e ideală în testarea dietei de excludere.

Purrfect Life oferă un nisip din bentonită ce aglomerează rapid și controlează mirosurile. Praful redus protejează sistemul respirator și minimizează iritațiile. Acesta ușurează întreținerea și menține un mediu curat pentru pisica sensibilă.

E bine să introducem treptat hrana CricksyCat în dietă și să supraveghem reacția. În același timp, să discutăm cu doctorul veterinar pentru ajustări și a verifica sănătatea pisicii. Acest lucru include atenția la pietrele urinare și controlul ghemotoacelor de blană.

Igienă și mediu: litiera, periajul și controlul prafului

O rutină simplă ne ajută să scăpăm de mâncărimea de la pisici. Ne axăm pe o blană curată, o litieră potrivită și un mediu fără praf. Acestea ajută pielea și respirația sensibilă.

Periajul pisicilor se face zilnic sau o dată la două zile. Așa scoatem părul mort și alergenii. Când pisicile năpârlesc mai mult, periem mai des. Folosim perii adecvate și băim pisica rar, cu produse speciale.

Pentru a scăpa de praf, avem un program strict de curățenie. Curățenia ne ajută să avem aer curat și protejează pielea pisicii.

• Aspirăm folosind un filtru HEPA de 2–3 ori pe săptămână.
• Ștergem praful cu o cârpă umedă, nu uscată, pentru a evita dispersarea lui.
• Spălăm așternuturile la peste 60°C, în fiecare săptămână.
• Facem aerisire scurtă, dar eficientă, mai ales când este mult polen.

Alegerea litierei e importantă. O litieră bazată pe bentonită absorbe bun umezeala și mirosurile. Purrfect Life este o alegere bună. Este făcută din bentonită naturală și e bună pentru respirație și pielea sensibilă.

• Lăsăm un strat de nisip uniform și îl schimbăm când e nevoie.
• Golim bulgării zilnic și adăugăm mai mult nisip când e necesar.
• Schimbăm litiera complet și o spălăm regulat.

Ne organizăm casa ca pisica să se simtă protejată. Avem zone curate pentru odihnă, locuri de urcat și cutii pentru ascuns. Aceste lucruri scad stresul. Dacă avem mai multe pisici, ținem separate lucrurile lor.

Dacă observăm pe pielea pisicii erupții sau căpușe, luăm măsuri. Vorim cu un veterinar dacă mâncărimea se agravează după periaj sau litieră.

Concluzie

Mâncărimea la pisici poate avea multe cauze. Poate fi cauzată de paraziți, alergii, infecții sau stres. Important este să acționăm repede.

O îngrijire completă înseamnă: diagnostic corect, tratament țintit, hrană specială și igienă bine făcută. Așa ajutăm fiecare pisică cu problema de mâncărime.

Pasul inițial implică lupta împotriva paraziților, după sfatul veterinarului. Apoi, dacă e nevoie, schimbăm dieta pentru a preveni mâncărimea. Plus, tratăm rapid orice infecție și gestionăm alergiile.

Nutriția este esențială în planul nostru holistic. Rețete hipoalergenice CricksyCat, ca Jasper cu somon sau Bill cu somon și păstrăv, ajută pielea și blana. În plus, litiera Purrfect Life ține sub control mirosurile neplăcute și reduce praful.

Supraveghem semnele, ajustăm tratamentul când e cazul. Lucrând îndeaproape cu medicul veterinar și având grijă constantă, ținem disconfortul departe. Scopul nostru este să avem o pisică relaxată, fără scărpinat, hrănită corespunzător și cu rutine sănătoase.