Sângerare gingivală la pisică – Tot ce trebuie să știi despre asta!

O statistică alarmantă arată că între 70 și 80% dintre pisici se confruntă cu boli dentare până la vârsta mijlocie. Aceasta subliniază importanța neignorării sângerărilor gingivale. Gingiile sănătoase au o culoare roz pal, sunt ferme și nu ar trebui să sângereze la atingere. Prezența roșeții, edemului, sau a retracției gingivale indică inflamația.

Adesea, ne confruntăm cu gingivita, boala parodontală sau stomatita felină. Aceste afecțiuni perturbă sănătatea orală a pisicilor, provocând durere și posibile infecții. Bacteriile pot migra în sânge, afectând organe vitale precum rinichii, ficatul și inima.

Vă vom ghida în recunoașterea semnelor de alarmă, vom discuta despre cauzele comune și momentele critice. De asemenea, vom detalia procesul de diagnosticare de către un medic veterinar și optiunile viabile de tratament. Vom aborda și aspecte legate de îngrijirea dentară a pisicilor acasă, inclusiv periajul, controlul tartrului și o dietă echilibrată.

Adoptarea unei alimentații adecvate poate atenua inflamația și favoriza recuperarea. Formula hipoalergenică, care exclude carne de pui și grâu, poate fi benefică. Aceasta reduce riscul de halenă și sprijină menținerea unei cavități orale sănătoase pe termen lung.

Puncte esențiale

• Sângerare gingivală la pisică indică o problemă reală, frecvent legată de gingivită pisici sau stomatită felină.
• Gingiile sănătoase sunt roz pal, ferme și nu sângerează la atingere; roșeața și edemul înseamnă inflamație gingivală.
• Îngrijire dentară pisici și controale anuale previn tartru pisici și complicațiile parodontale.
• Depistarea timpurie reduce durerea, pierderea dinților și riscul de afectare a organelor.
• Dieta echilibrată și uneori hipoalergenică poate scădea inflamația și respirație urât mirositoare pisică.
• Vom detalia semne, cauze, urgențe, diagnostic și tratamente în secțiunile următoare.

Semne timpurii și simptome ale problemelor gingivale la pisici

Observația începe cu mirosul emanat de respirație și examinarea liniei gingivale. Halitoză la pisici, caracterizată prin un miros pătrunzător, semnalează deseori probleme dentare. La nivelul caninilor și premolarilor, este comuna prezența unei margini înroșite, semnificând gingii inflamate la pisici, cu o sensibilitate accentuată la atingere.

Consumul de alimente uscate sau interacțiunea cu jucării poate cauza apariția sporadică a sângerărilor minore. Aceste sângerări la periaj la pisici tend să se manifeste la orice formă de contact. Placa și tartrul se acumulează de-a lungul marginilor dinților, extinzându-se ulterior către molari.

Progresia problemei aduce cu sine hipersalivație, uneori amestecată cu sânge rozaliu. Pisica începe să prefere hrana moale, mestecând în mod unilateral sau scăpând hrana din gură. Se observă o declinare treptată în apetit, ceea ce conduce la scăderea ponderală și neglijența autoîngrijirii pelajei datorită discomfortului oral.

• Retracție gingivală cu expunerea rădăcinilor dentare și mobilitate crescută a dinților.
• Ulcerații la nivelul mucoasei bucale sau limbii, indicând stomatită felină.
• Gingii extrem de palide și prezența constantă a salivei sau sângelui pe diverse suprafețe.

Pisicile sunt experte în a-și masca durerea, de aceea comportamente precum izolarea și iritabilitatea pot indica simptome ale gingivitei la pisici. Recomandăm inspecții orale săptămânale, însoțite de o iluminare adecvată și o inspecție minuțioasă a gingiilor și a dinților.

Este esențial să înregistrăm orice modificare minoră în comportamentul zilnic: dificultăți în respirație, acumularea salivei sau reacții neașteptate la atingerea zonei faciale. Repetarea episoadelor de sângerare la periaj, halitoză sau hipersalivație, împreună cu diminuarea apetitului, sunt semnale de alarmă pentru progresia afecțiunilor orale.

Cauze frecvente ale sângerării gingivale la pisici

Cazurile de sângerare gingivală la pisici sunt adesea legate de afecțiuni orale. Boala parodontală progresează insidios, inițiată de aglomerarea plăcii și a tartrului. Acestea irită marginea gingiei, provocând pungi parodontale, disconfort și sângerări la periaj sau în timpul mestecării. Pe termen lung, deteriorarea ligamentelor și a osului alveolar duce la mobilitatea dinților.

Gingivita, indusă de placa dentară, este o altă cauză prevalentă. Aceasta determină roșeața țesutului gingival și un miros neplăcut. Stomatita felină se manifestă prin ulcerații extinse, hipersalivație și disconfort acut la atingere. De multe ori, este asociată cu infecțiile virale, cum ar fi calicivirusul sau herpesvirusul felin.

FORL sau leziunile resorbtive dentare se caracterizează prin degradarea progresivă a dintelui. Leziunile rezultate sunt extrem de dureroase, iar gingia afectată devine roșie și sensibilă. Animalele afectate tind să mănânce mai puțin, preferând alimente moi.

Traumele orale pot cauza sângerări imediate. Obiecte străine, mușcături accidentale sau fracturi ale dinților creează margini aspre care lezează gingia. Urmările chimice sau termice se manifestă când se utilizează paste de dinți necorespunzătoare sau după ingestia de alimente excesiv de calde.

Cauzele sistemice nu trebuie neglijate. Troubări în coagularea sângelui, precum cele datorate intoxicațiilor cu rodenticide, trombocitopenia sau afecțiunile hepatice pot amplifica sângerările gingivale. Afecțiuni cum ar fi boala renală cronică predispun la stomatită-gingivită, halitosis și episoade frecvente de sângerare.

Neoplasmele orale sunt de asemenea implicate. Carcinomul cu celule scuamoase sângerează ușor la contact și necesită atenție medicală promptă. Neglijarea igienei dentare și tartrul acumulat perpetuează inflamația. Aceste condiții agravează riscul de parodontită și sângerări recurente.

Introducerea dietei adecvate joacă un rol crucial în prevenția sângerărilor gingivale. Alegerea corectă a texturii alimentelor limitează formarea plăcii dentare. Hrana uscată, cum ar fi Jasper de la CricksyCat, fie că este hipoalergenică cu somon, fie cu miel, facilitează curățenia mecanică a dinților. Formula lor fără carne de pui și fără grâu poate reduce inflamația la pisicile cu sensibilități alimentare.

• Boală parodontală și gingivită indusă de placă
• Stomatită felină și FORL/legiuni resorbtive dentare
• Traumatisme orale și ulcerații chimice/termice
• Coagulopatii pisici și boală renală cronică
• Neoplasme orale și igienă dentară precară

sângerare gingivală la pisică: când devine o urgență

Când apare sânge în gura pisicii, ne întrebăm imediat dacă situația necesită intervenție veterinară urgentă. Un semn alarmant este sângerarea orală abundentă, care persistă peste 10-15 minute, în ciuda aplicării unei presiuni blânde cu tifon steril. E semn rău când gingiile se decolorează în pal, albastru sau galben, indicând posibile stări de anemie sau icter la pisici.

Lipsa de energie accentuată, prăbușirea, dificultăți la respirație sau un puls accelerat sunt simptome extrem de îngrijorătoare. Acestea pot semnala un șoc sau pierderi masive de sânge. Urgența medicală devine evidentă cu suspiciunile de otrăvire cu anticoagulante, ca urmare a ingestiei de raticide. Leziuni severe la nivelul botului sau maxilarului sunt, de asemenea, motive de îngrijorare.

Alte simptome ce necesită consult medical imediat sunt ulceraţiile pe suprafețe mari, durerea acută care determină refuzul alimentației și hidratării pe durata mai mult de 24 de ore, halena insuportabilă și inflamația facială ce poate indica un abces dentar, febră sau infecție orală, sângerare excesivă mixată cu saliva, sau prezența sângelui în alte părți, precum urine sau secrețiile nazale.

Măsuri de prim ajutor acasă

• Tamponăm foarte blând cu tifon steril; nu frecăm și nu folosim substanțe caustice.
• Evităm periajul până la evaluarea clinică.
• Oferim apă proaspătă și menținem pisica calmă, într-un spațiu liniștit.
• Nu dăm antiinflamatoare umane, precum ibuprofen sau paracetamol; sunt toxice.

Întârzierile grupării la asistență medicală pot exacerba probleme precum bacteriemia, sepsisul sau osteita, în special în contextul unei sângerări orale grave, anemii detectate la pisici sau infecții orale cu febră neterminată. Atunci când există suspiciunea unei intoxicații cu anticoagulante, acțiunea promptă este crucială.

Diagnostic la medicul veterinar: ce investigații se fac

Începem analiza cu un control stomatologic meticulos al pisicilor: colectăm anamneza, examinăm gingiile, dinții și mucoasa, precum și mirosul din cavitatea orală. Verificăm placa dentară, tartrul, mobilitatea dinților și prezența leziunilor ulcerative sau proliferative. Se observă dieta, rutina zilnică de periaj și modul în care jucăriile pot afecta gingiile animalului.

Pentru detalii suplimentare, recurgem la examinare sub sedare sau anestezie generală. Acest procedeu ne facilitează sondajul parodontal pentru evaluarea pungilor peridentare, cartografie dentară și examinare minuțioasă a fiecărui dinte în parte.

Standardul de aur în diagnostic este reprezentat de radiografiile dentare intraorale efectuate pisicilor. Acestea ne ajută să detectăm afecțiuni subgingivale, resorbții dentare, abcese și pierderi osoase ce nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Examinările de sânge includ evaluarea celulelor sanguine pentru identificarea anemiei sau a leucocitozei. Se analizează funcția renală și hepatică prin biochimie, și, unde posibil, proteina C reactivă (CRP). Testele de coagulare sunt esențiale dacă există suspiciuni de coagulopatie sau expunere la anticoagulante.

În cazurile de stomatite grave sau când istoricul medical sugerează, realizăm teste virale pentru FeLV/FIV și, dacă e nevoie, teste pentru calicivirus sau herpesvirus. Pentru masele sau ulcerațiile care persistă, sugerăm efectuarea unei citologii sau a unei biopsii pentru a exclude prezența unor tumori maligne, cum ar fi carcinomul scuamos.

În situațiile de abcese complicate, facem culturi bacteriene cunoscând că flora orală mixtă poate influența alegerea tratamentului antibiotic. Avem în vedere și mediul înconjurător al animalului: tipul de alimentație, textura jucăriilor, tipul de nisip utilizat și obiceiul de a roade diverse obiecte.

Pe fondul acestor investigații, ne îndreptăm către planificarea unei curățări dentare sub anestezie, incluzând polizarea profesională – cea mai eficace metodă de eliminare a tartrului subgingival. Stabilim un plan de întreținere la domiciliu și o reevaluare periodică.

Opțiuni de tratament profesional

Primul pas în tratamentul gingivitei la pisici constă într-o igienizare completă efectuată în clinică. Se recomandă efectuarea detartrajului și lustruirii cu ultrasunete sub anesteziă, urmate de un chiuretaj subgingival. Această procedură este crucială pentru diminuarea inflamației. În funcție de particularitățile cazului, se pot aplica geluri sau varnișuri cu clorhexidină sau fluor. Scopul lor este de a controla dezvoltarea plăcii bacteriene și de a preveni formarea tartrului pe termen mediu.

Trecem la considerarea extracțiilor dentare atunci când starea de sănătate a pisicii este grav afectată. Aceste intervenții devin imperioase în situații ca leziunile resorbtive (FORL), parodontita severă sau stomatita care nu răspunde la tratament. Se selectează cu grijă dinții care trebuie extrași, adesea premolarii sau molarii, și, în cazurile imunitare grave, se poate ajunge la necesitatea extracțiilor aproape totale. Acest lucru se face pentru a eradica sursa de durere și de sângerare.

Strategiile terapeutice medicale sunt esențiale pentru facilitarea procesului de vindecare. Administrăm antiinflamatoare specifice pentru pisici, buprenorfina pentru ameliorarea durerii și meloxicamul la dozajele corecte. Se folosesc și antiseptice orale, bazate pe clorhexidină în concentrații de 0,12–0,2%, pentru contracararea infecțiilor bacteriene. Utilizarea antibioticelor veterinare este rezervată cazurilor de infecții acute sau abcese, aplicându-se conform ghidurilor clinice și preferabil după obținerea unui profil al culturilor bacteriene. Se acordă de asemenea atenție bolilor conexe, de la insuficiența renală cronică la tulburările de coagulare sau infecțiile virale, pentru a ensure un tratament eficace și stabil.

Maintaining in-home care is of paramount importance for long-term management. We advocate for a gradual introduction to brushing with a soft-bristled brush and enzymatic toothpaste, alongside veterinarian-approved mouthwash, gels containing chlorhexidine, and VOHC-certified dental treats. A hypoallergenic diet, such as the CricksyCat Jasper dry food line with salmon or lamb, may bolster oral and digestive health; for those with sensitivities, the wet food variety from Bill featuring salmon and trout is gentle on the gums. Keeping the living environment clean with Purrfect Life bentonite-based litter, and scheduling bi-annual check-ups, play a crucial role in tartar prevention. Thus, we integrate scaling and polishing, dental extractions when necessary, and a well-balanced nutritional plan to mitigate inflammation and prevent recurrence.