Adaptarea pisicii la situații noi – Tot ce trebuie să știi despre asta!

Cu siguranță ai observat momentul când ușa se deschide, apare o cutie sau un oaspete, iar pisica ta dispare de parcă nu a fost niciodată acolo. Te uiți în jur, întrebându-te unde a greșit. Dar, de cele mai multe ori, nu ai făcut nimic greșit. Adaptarea pisicilor la noi scenarii e adesea o provocare, iar reacțiile lor variază considerabil.

O vizită rapidă poate lăsa o pisică profund stresată. Anxietatea poate crește treptat, pe durata mai multor zile de schimbări. E vital să reținem că frica și precauția sunt reacții normale. Pisicile prețuiesc controlul și predictibilitatea, iar necunoscutul le poate tulbura profund.

Vom explora împreună cele mai obișnuite situații: mutatul, introducerea pisicii la musafiri, acceptarea unei pisici noi, vizitele la veterinar și ajustările minore în rutina zilnică. Scopul nostru este simplu: minimizarea stresului fără a împinge pisica la interacțiuni forțate. Obiectivul este să stabilim pași ușori, care pot fi aplicati imediat.

Așteptările realiste sunt esențiale: adaptarea poate dura de la câteva zile până la săptămâni sau chiar luni. Fiecare mic succes este important, în special atunci când este susținut de o rutină constantă. Alimentația, litiera, locurile de dormit și spațiile de joacă devin puncte de referință care transmit siguranță și confort pisicii.

Punctele cheie

• Adaptarea pisicii la medii noi poate fi dificilă, iar varietatea reacțiilor este naturală.
• O pisică stresată manifestă nu capricii, ci o formă de auto-protecție față de incertitudine.
• Anxietatea la pisici poate să apară brusc sau gradual, în urma modificărilor din spațiul lor.
• Procesele de mutare, acomodare la musafiri noi și integrarea unui companion necessită timp și răbdare.
• Menținerea unei rutine stabile ajută la reducerea stresului și facilitează adaptarea.
• Evităm forțarea interacțiunilor; creăm un mediu predictibil, sigur și confortabil.

De ce pisicile reacționează diferit la schimbări și necunoscut

Comportamentul felin este profund influențat de reperele lor. Un teritoriu pentru pisică reprezintă mai mult decât un simplu spațiu. Este o hartă complexă de mirosuri, trasee și ascunzișuri. Atunci când mobila este relocată sau când apar bagaje noi, acest echilibru este perturbat. Pisica devine astfel mai vigilentă, încercând să înțeleagă noile schimbări.

Pisicile resimt diferit mediul înconjurător. Unele pot tolera zgomotele puternice, aspiratorul sau chiar lucrările ce au loc în casă. Pe de altă parte, alte pisici sunt deranjate de cele mai discrete sunete. Mirosurile noi, cum ar fi parfumurile intense sau hainele aduse din afară, pot altera rapid comportamentul felin.

Personalitatea unei pisici este influențată de factori precum genetica, vârsta și experiențele trecute. O pisică care a experimentat stres în trecut poate percepe orice noutate ca pe un pericol. Însă, o pisică care este obișnuită cu vizitele și activitatea din casă poate păstra o curiozitate sănătoasă față de schimbări.

Socializarea joacă un rol esențial în felul în care pisicile se adaptează la necunoscut. Pisicile care au fost expuse treptat la diferiți oameni, animale și obiecte se adaptează mai ușor la schimbări. În contrast, pisicile care nu au avut parte de acest tip de socializare pot reacționa prin retragere sau defensivă, mai ales când se simt captive fără opțiuni.

• Stresul unei pisici crește semnificativ când aceasta nu poate controla distanța față de un potențial pericol și nu găsește un refugiu sigur.

• Crearea unei rutine fixe, cu ore stabile de masă și locuri familiare pentru somn, poate diminua tensiunea și promovează un sentiment de siguranță.

• Implementarea treptată a schimbărilor ajută la păstrarea unui sentiment de stabilitate în teritoriul pisicii, reducând astfel șocul surprizelor neașteptate.

Semne că pisica noastră este stresată sau anxioasă

Când semnele de stres la pisici apar, le remarcăm ușor prin comportamentul lor. O pisică stresată poate sta ascunsă sub pat ore în șir, evitând orice contact. Poate părea mereu în alertă. De asemenea, ar putea să reacționeze brusc la zgomote comune, cum ar fi pași sau uși care se închid.

Printre simptomele anxietății la pisici se numără și schimbările în modul nostru de interacțiune cu ele. Pot fi iritabile, să mârâie, să șuiere sau să se retragă atunci când încercăm să le alintăm. Ajungând chiar să manifeste agresivitate, dacă sunt forțate să interacționeze, lovituri cu laba sau mușcături fiind posibile.

• Ascundere prelungită și refuzul jocului
• Hipervigilență și reacții exagerate la zgomote
• Evitarea mângâierii sau, dimpotrivă, căutarea excesivă a atenției

Stresul influențează și cum pisicile interacționează cu resursele lor. În gospodării cu multiple animale, unele pisici pot împiedica accesul la hrană sau litieră. Poate mânca prea rapid, de parcă ar fi mereu în alertă. Apetitul poate scădea, rezultând în hrana neconsumată.

Urinarea inadecvată este un semn clar de stres, mai ales dacă pisica începe să evite litiera. Nu trebuie interpretată ca act de „răzbunare”. Acest comportament poate indica prezența unui disconfort, conflict interanimal, noi mirosuri sau amplasarea necorespunzătoare a litierei. Eliminările în locuri neobișnuite sunt, de asemenea, semne relevante.

Există și indicii fizice asociate cu stresul. Toaletarea excesivă poate lipsi pisica de păr în anumite zone, determinând pielea să devină iritată. Apariția ghemotoacelor de păr poate crește. Dacă aceste semne persistă sau se intensifică, este esențial să apelăm la un veterinar pentru o evaluare adecvată.

adaptarea pisicii la situații noi: principii de bază pentru o tranziție reușită

Când vine vorba despre adaptarea felinelor, un principiu este clar: schimbările trebuie abordate cu măsură. Setăm noi ritmul, dar pisica e cea care decide când e pregătită să avanseze.

Primul pas este crearea unui spațiu sigur: o cameră unde pisica are tot ce-i trebuie. Aici reducem orice stimul extern care poate stresa animalul.

Pentru o tranziție liniștită, expunem pisica treptat la nou. Acest proces nu trebuie grăbit, ci adaptat la ritmul ei.

1. Permitând pisicii să controleze spațiul, oferim mai mult confort. Alegerea acestui spațiu implică diverse nivele și ascunzători pentru securitatea ei.

2. Tehnica desensibilizării presupune expuneri scurte la noutăți, urmate de pauze. Se repetă până la adaptarea completa.

3. Asocierea pozitivă înseamnă să conectăm noutățile cu lucruri plăcute. Fie că e vorba de tratamente, joacă sau mângâieri, acestea sunt oferite la cerere.

Pentru a menține un mediu stabil, este crucial să păstrăm o rutină. Aceasta ar trebui să includă mese la ore fixe, timp pentru joacă și odihnă.

Omiterea pedepselor este esențială, chiar dacă apar accidente. Corecțiile ar putea accentua anxietatea, făcând pisica să se retragă. Mai bine revenim la o abordare mai simplă și la pași mai mici în adaptare.

Pregătirea casei înainte de o schimbare majoră

Când se întrevede o schimbare, începem pregătirile pentru mutare împreună cu pisica. Este esențial să listăm și să avem la îndemână necesitățile de bază. Astfel, rutina zilnică rămâne cât mai nealterată.

Înainte de mutare, stabilim „baza” de confort și igienă pentru felina noastră. Ca regulă, fiecare pisică ar trebui să aibă propria litieră plus una extra. Acest lucru include și boluri separate pentru apă și hrană.

• amplasăm culcușuri în locuri variate, oferind pisicii libertatea de alege

• zgârietori stabile sunt așezate lângă zonele de odihnă și circulație

• creăm ascunzători și instalăm rafturi sau puncte de observație înalte

Păstrăm articole familiare cu mirosul casei, cum ar fi pături, perne, jucării și zgârietoare curățate delicat. Acest „parfum de acasă” diminuează anxietatea, facilitând acomodarea pisicii în noul mediu.

Asigurăm o zonă sigură pentru pisică, esențială în perioade de agitație provocată de cutii și zgomote. Selectăm o încăpere calmă, dotată cu litieră, apă, culcuș și ascunzători. Restrictionăm accesul la balcon și ferestre fără plase de protecție.

Adoptăm o strategie graduală, fără grabă. Mutarea obiectelor se face pe rând, menținând rutele obișnuite. Evităm schimbări radicale dintr-o dată pentru a păstra reperele familiare.

Pregătim transportorul pentru pisică, antrenând-o treptat. Lasându-l accesibil, cu o pătură familiară și recompense înăuntru, îl transformăm într-un refugiu, nu o sursă de stres.

În perioadele stresante, folosirea feromonilor specifice poate fi de ajutor. Limităm factorii perturbatori închizând ușile și reducând zgomotele. E important să menținem interacțiunile calm și preconizibile.

Mutarea într-o locuință nouă: pași practici pentru primele zile

Ziua mutării cu pisica poate fi destul de tensionată. Există două opțiuni: o predăm unei persoane de încredere sau o păstrăm într-o cameră departată de zgomot. Scopul este să minimizăm agitația prin închiderea ușilor și limitarea mișcării.

Odată ajunși la noua locuință, e esențial să pregătim un „safe room” pentru pisică. Aici vom pune o păturică familiară, bolurile pentru hrană și apă, și locuri unde să se poată ascunde. Aspectele minore, cum ar fi așezarea litierei departe de hrană, influențează adaptarea.

1. Deschidem transportorul, lăsând pisica să iasă singură, fără presiuni.
2. Îi oferim apă proaspătă și hrană limitată pentru a preveni stresul.
3. Supraveghem comportamentul: consumul de hrană, utilizarea litierei și igienizarea personală sunt semne pozitive.

Introducem noul spațiu treptat. După ce pisica se adaptează la camera inițială, îi permitem accesul în zone adiacente, extinzându-i treptat explorarea. Aceasta ajută la familiarizarea cu noile mirosuri fără stres excesiv.

Este crucială menținerea unei rutine constante după mutare. Hrănirea la aceleași ore și păstrarea acelorași obiecte în jurul ei îi oferă stabilitate. Schimbările bruste și adăugarea de noutăți cresc nivelul de stres, afectând comportamentul ei.

• Progresul e vizibil când pisica se arată mai des și este mai relaxată.
• Evitați greșelile comune: tururile forțate ale casei, prea mulți oaspeți, și relocarea frecventă a litierei.

Adaptarea pisicii la noua locuință se netezește urmând pași simpli și fiind consecvenți. Respectându-i spațiul și ritmul, zilele inițiale vor decurge mai fără tensiune.

Introducerea unei persoane noi, a unui copil sau a musafirilor

Atunci când avem o pisică și sosesc musafiri, abordăm situația cu precauție și fără așteptări prea mari. Îi lăsăm pe musafiri să fie ignorați de pisică la început și evităm orice grabă în crearea unei legături. Aceasta minimizează stresul pentru felina noastră și menține o atmosferă liniștită.

Pentru a ajuta la acomodarea pisicii cu persoane noi, impunem câteva reguli clare. Oaspeții trebuie să ignore pisica la început, să evite să i se apropie prea mult și să nu o urmărească. Dacă pisica se apropie de bunăvoie, se poate interacționa cu ea, dar doar pentru o perioadă scurtă.

• Vorbim cu calm și menținem zgomotul la un nivel redus.
• Evităm mișcările bruște și zgomotele tari precum ușile închise brusc.
• Bazăm primele vizite pe durate scurte, după care le extindem gradual.

Când vine vorba de interacțiunea dintre pisici și copii, stabilim reguli clare. Învățăm copiii cum să mângâie pisica corect, fără gesturi bruste. Interzicem alergatul după pisică și redirecționăm energia copiilor către jocuri adecvate.

• Pentru interacțiuni sigure, folosim o jucărie tip undiță.
• Introducem pauzele, atât pentru copil cât și pentru pisică, la semnale clare.
• Premiem comportamentul calm și evităm insistența pentru afecțiune.

Zona de refugiu este esențială, în special atunci când interacțiunile implică musafiri sau sunt copii energici. Amenajăm un spațiu sigur, cu necesitățile bazale ale pisicii, unde aceasta poate să se retragă. Astfel, socializarea decurge într-un ritm confortabil pentru pisică, știind că are unde să se retragă.

Asociem întâlnirile cu experiențe plăcute, fără să forțăm mângâierea. Recompensele, ca hrană umedă sau o sesiune de joacă, sunt oferite fără presiune. Dacă observăm semne de stres la pisică, reducem intensitatea interacțiunii și ne străduim să menținem calma în casă.

Integrarea unei alte pisici sau a unui câine în familie

Începând integrarea pisicilor, este eficient să procedăm încet, permițând timpului să acționeze în favoarea noastră. Inițial, menținem animalele separate pentru a minimiza stresul și pentru a preveni orice incidente neașteptate. Aceasta ne permite să observăm clar ce anume le provoacă frică și ce le calmează.

Procesul de carantină reprezintă un pas fundamental când adăugăm o nouă pisică. Fiecare animal dispune de propria cameră, adaptându-se gradual la dinamica locuinței. Apelăm la resurse separate pentru a evita disputa pentru lucrurile mărunte.

• câte un bol pentru apă și hrană, în zone diferite
• cel puțin o litieră pentru fiecare, plus una în plus
• culcușuri, ascunzători și locuri la înălțime, fără blocaje pe coridor

Pentru a pregăti terenul pentru interacțiuni directe, începem prin schimbul de mirosuri. Transferăm pături și perii între animale sau folosim o cârpă pentru a împrăștia feromonii faciali. Familiarizarea cu mirosurile îmbunătățește șansele de a preveni conflictul între pisici.

O metodă eficientă este hrănirea separată, dar apropiată, de partea opusă a unei uși. Aducem bolurile puțin câte puțin mai aproape, atâta vreme cât animalele rămân calme. Dacă apar semne de agresivitate, ne retragem și încercăm din nou, dar mai lent.

Introducem sesiuni vizuale controlate, limitate în timp, pentru a facilita recunoașterea. Ne bazăm pe o ușă întredeschisă sau pe un gard de protecție. Întrerupem orice interacțiune înainte de a escalada tensiunile. Repetăm procesul, menținând sesiunile scurte.

Lorsă introducem o pisică și un câine, menținerea controlului e vitală. Ținem câinele în lesă, încurajăm comportamentul calm și limităm orice tendință de urmărire. Pisica trebuie să aibă opțiuni de retragere verticală, pentru a-i oferi confortul și securitatea, evitând astfel confruntarea directă.

Vizita la veterinar, tunsul ghearelor și alte situații inevitabile

Pentru a reduce stresul la vizitele la veterinar, începem acasă cu pași mici. Practicăm manipularea blândă, atingând scurt lăbuțele, urmate de o pauză și o recompensă. Burtica este atinsă doar dacă pisica este de acord, fără a insista prea mult.

Desensibilizarea joacă un rol crucial în tăierea ghearelor. Începem prin a atinge degetele și a apăsa ușor pe pernițe, oprindu-ne înainte ca pisica să se frustreze. Repetăm frecvent, dar pentru scurte perioade, transformându-l într-un obicei lejer. Astfel, pisica se obișnuiește să rămână calmă și să se simtă în control.

Transportorul ar trebui să fie prezent în viața pisicii nu doar în momentele de plecare. Îl lăsăm deschis ca o piesă de mobilier cu o pătură familiară și gustări ascunse. Aceasta menține mirosul casei și împiedică apariția panicii.

În ziua vizitei la veterinar, ne pregătim dinainte: asigurăm accesul facil la transportor și evităm alergăturile prin casă. Utilizăm, dacă e necesar, un prosop pentru a înfășura pisica calm, fără a strânge sau a provoca un conflict. La clinica veterinară, acoperim parțial cușca și menținem tonul vocii jos, cu mișcări lente.

• După consult, pisicii i se oferă un mediu liniștit pentru relaxare, cu apă și o rutină cunoscută.
• Menținem același nivel de manipulare blândă și în zilele următoare pentru a evita asocierile negative.
• Continuăm sesiunile de periaj în reprize scurte, pentru a diminua tensiunea și a îmbunătăți acceptarea atingerilor.

Rutina de hrană și confortul digestiv: rolul CricksyCat în perioadele de tranziție

Mesele previzibile sunt esențiale în perioadele de schimbare. Schimbările frecvente ale obiceiurilor alimentare pot duce la apetit scăzut și disconfort. O rutină constantă ajută pisica să se adapteze mai ușor.

CricksyCat oferă o opțiune ideală pentru perioadele sensibile, punând la dispoziție hrană special concepută. Aceasta include rețete hipoalergenice, fără pui sau grâu, care protejează sistemul digestiv al pisicii. Ingredientele simple contribuie la o rutină alimentară constantă.

Jasper hrană uscată asigură o dietă echilibrată zilnic. Disponibilă în variante hipoalergenice sau tradiționale, încurajează un regim alimentar regulat. Este important să considerăm și prevenirea problemelor comune, cum ar fi hairballs și calculii urinari, prin alegerile alimentare.

Bill hrană umedă contribuie la hidratarea adecvată a pisicii, fiind o alternativă apetisantă. Variantele hipoalergenice sunt ideale pentru pisicile reticente. Umiditatea din această hrană este crucială, mai ales într-un mediu nou.

• Păstrăm ore fixe de masă și un loc liniștit pentru boluri, ca rutina să rămână stabilă.
• Facem schimbarea treptat, pe mai multe zile, amestecând porții mici din noua hrană în cea veche.
• Urmărim scaunul, apetitul și consumul de apă, ca să prindem rapid orice semn de disconfort.
• Ne gândim la echilibru între crocant și umed, folosind Jasper hrană uscată și Bill hrană umedă în funcție de nevoile din perioada de tranziție.

Litiera și igiena: cum ne ajută Purrfect Life să menținem un mediu stabil

Litiera devine un semn revelator în timpurile de schimbare. Observarea evitării acesteia sau a accidentelor sugerează adesea stresul pisicii, nu capriciile. Prin urmare, este crucial să menținem un mediu constant pentru litieră, cu aceleași repere, zi de zi.

Alegerea locației literei este crucială. Trebuie să identificăm un spațiu calm, accesibil, dar izolat de trafic intens și zgomote neprevăzute.

• Este important să plasăm litiera departe de bolurile cu apă și mâncare.
• Trebuie să evităm mutările frecvente, în special la scurt timp după o tranziție.
• Garantăm accesibilitatea litierei, fără obstacole sau uși care să blocheze calea.

Menținerea unei curățenii constante ameliorează tensiunea ambientală. Eliminăm zilnic bucățile aglomerate și completăm stratul de nisip, evitând parfumurile deranjante pentru pisică. Astfel, atât noi cât și felina noastră beneficiazăm de un mediu proaspăt și cunoscut.

Pentru a asigura stabilitatea, nisipul de la Purrfect Life este o alegere potrivită. Acesta este un nisip de bentonită 100% natural, ușor de întreținut și consistent în textură. Aglomerarea rapidă oferită de acest nisip simplifică curățarea, menținând litiera plăcut mirositoare o perioadă mai îndelungată.

Distribuirea adecvată a litierei în gospodăriile cu mai multe animale poate evita conflcítele. O regula eficientă este să avem multiple puncte de acces, situate în zone distincte, pentru a preveni blocajele. Această strategie ne ajută să oferim fiecărei pisici un mediu stabil pentru nevoile lor și să diminuăm tensiunea în momentele delicate.

Joaca, îmbogățirea mediului și reducerea stresului pe termen lung

Când dorim să calmăm o pisică, ne concentrăm pe activități regulate și prevedibile. O strategie eficientă presupune sesiuni scurte și frecvente de joacă, care topește stresul și fortifică încrederea pisicii. În momentele de schimbare, este esențial să menținem sesiuni de joc de 5-10 minute, repetate de mai multe ori pe zi.

În îmbogățirea mediului pentru pisici, variem între jucării care stimulează instinctul de prădător și obiecte obișnuite din locuință. Rotația jucăriilor menține interesul pisicilor viu, intensificându-le curiozitatea și angajamentul față de mediul înconjurător.

• Undițe, mingi ușoare și jucării cu pene, pentru urmărire și sărituri controlate.
• Tunele, cutii și ascunzători, ca pisica să poată alege între explorare și retragere.
• Platforme la înălțime și un copac de pisici, pentru observare și siguranță.
• Un puzzle feeder pisici, când vrem stimulare mentală și mâncat mai lent.

Zgâriatul servește nu doar la deteriorarea mobilei, ci este și o metodă prin care pisica își eliberează tensiunea. Aceasta necesită amplasarea unei zgârietoare robuste în locuri esențiale: lângă spațiul de odihnă, în apropierea traseelor frecventate și al punctelor strategice de trecere. Diversificând modelele – verticale și orizontale – răspundem nevoilor felinelor fără a recurge la pedepse.

Stabilirea unei rutine consistente de joacă, la aceeași oră, pentru 10-15 minute zi de zi, urmată de o masă, ajută la recrearea ciclului natural vânătoare-mâncare-odihnă, crescând predictibilitatea acasă. Pentru pisicile care devin neliniștite seara, recomandăm relocarea momentului de joacă mai aproape de ora de culcare, menținând durata scurtă.

Este important să gestionăm și expunerea la stimuli exterioari din zona ferestrelor, oferind o platformă securizată pentru observație, dar și o zonă de retragere atunci când zgomotul devine excesiv. Creând un spațiu distinct de explorare și altul pentru relaxare, activitățile de îmbogățire a mediului devin o practică sustenabilă, departe de a fi un proiect complicat.

Când cerem ajutor: semne că avem nevoie de medic veterinar sau specialist în comportament

Când comportamentul pisicii noastre se schimbă brusc, nu ar trebui să așteptăm să treacă de la sine. Trebuie să fim atenți la semnele care indică nevoia de a consulta un medic veterinar: refuzul mâncării, lipsa de energie, ascunderea continuă pe parcursul mai multor zile sau mieunături puternice, în special noaptea.

Înainte de a presupune o problemă de comportament, trebuie să eliminăm posibilitatea durerii fizice. Problemele de sănătate, cum ar fi cele dentare, digestive sau urinare, pot fi confundate cu anxietatea, dar adevărata problemă poate fi fizică, nu de personalitate. Astfel, o consultație și analizele de bază ne pot scuti de mult stres.

Comportamentul la litieră este un indicator important. Dacă observăm urinări neobișnuite în locuință, trebuie să considerăm cauzele medicale urgent, mai ales când vedem urinări frecvente, cu efort, prezenta sângelui sau mieunat.

• Ne programăm urgent la medic dacă observăm că pisica petrece mult timp în litieră, dar fără rezultat.
• Este important să notăm dacă pisica bea mai multă apă decât obișnuit sau dacă evită litiera.
• De asemenea, observăm locurile alese pentru eliminare și dacă acest comportament se repetă.

După evaluarea medicală, dacă observăm încă frici sau conflicte, este momentul să consultăm un specialist în comportament felin. Acesta poate oferi ajutor când tensiunea dintre animale crește, în cazul toaletării excesive, a persistenței fricii sau a anxietății de separare.

În cazul agresivității, este esențial să cerem ajutor imediat dacă apar mușcături sau atacuri neanunțate, mai ales în situații noi. O intervenție timpurie facilitează adoptarea unui plan de acțiune eficient, asigurând siguranța tuturor membrilor familiei.

1. Maintain a brief journal of times, triggers, and the duration of aggressive episodes.
2. Photograph the arrangement of essential resources such as the litter box, bowls, resting areas, and hiding spots.
3. Record short videos of the behavior without approaching too closely with the camera.
4. Keep notes about the feeding and play schedule, plus any recent changes in the home.

Concluzie

Acomodarea pisicii la situații noi urmează un model clar: pași graduali, previzibilitate și un spațiu de refugiu sunt esențiale. Menținând ritmul calm și asociind noutatea cu recompense pozitive, gestionăm mai eficient stresul pisicilor.

Nu trebuie să ne grăbim și să le oferim opțiuni: un spațiu liniștit, locuri de ascuns, posibilități de escaladat și căi de ieșire evidente. Stabilirea unei rutine, cu orare fixe pentru mâncare, joacă și odihnă, facilitează adaptarea.

Elementele constante din mediul pisicilor sunt de asemenea de ajutor. CricksyCat Jasper Bill ne ajută să menținem același tip de hrană, garantând toleranță chiar și în perioade stresante. Purrfect Life oferă litieră din bentonită 100% naturală, care menține curățenia și controlează mirosurile.

Când introducem schimbări, facem o singură modificare la un moment dat și observăm reacțiile pisicii: ascundere prelungită, lipsa apetitului, agresiune sau comportamente de marcaj. Dacă aceste semne persistă sau se intensifică, e timpul să solicităm ajutorul unui veterinar sau al unui specialist în comportamentul pisicilor.