Cum să recunoști la timp hipotermia sau degerăturile la câine?

Adesea, ne încredem prea mult în blana câinelui, ignorând cât de repede poate el să fie afectat de frig. Vântul aspru și zăpada umedă pot fi un real pericol.

Frigul combinat cu umezeala și plimbările îndelungate pot provoca surprinzător de ușor hipotermie sau degerături. Lăbuțele reci și contactul prelungit cu gheața sunt factori de risc majori. Inițial, semnele pot fi ușor confundate cu oboseala sau reticența la vremea rece.

Vom discuta cum să identificăm semnele de hipotermie la câine, fie că suntem acasă sau în timpul plimbărilor. De asemenea, vom explora ce indică temperatura corpului câinelui despre starea lui de sănătate. Este vital să înțelegem când temperatura este un semn de alarmă.

Este crucial să intervenim rapid. Detectarea timpurie a problemelor poate reduce riscul de durere intensă, leziuni țesuturi, și complicații grave. Prim ajutor adecvat în caz de frig poate salva viața câinelui înainte de a ajunge la veterinar.

Idei-cheie

• Frigul și umezeala declanșează ușor hipotermie, chiar și după plimbări scurte.

• Degerăturile la câine se manifestă adesea la extremități: lăbuțe, urechi, coadă.

• Semnele de hipotermie la câine sunt inițial subtile, dar se pot agrava rapid.

• Monitorizarea temperaturii corporale ajută la evaluarea gravității situației.

• Prim ajutor corect pentru câinele expus la frig presupune încălzirea treptată și acțiuni imediate.

• Recunoaștem când situația necesită asistență veterinară de urgență, fără a amâna.

De ce frigul este periculos pentru câini iarna

Când ne întrebăm de ce tremură câinele iarna, aflăm că organismul lui încearcă să genereze căldură rapid. Dacă temperatura ambientală scade, corpul câinelui pierde energie mai repede decât poate produce. Se întâmplă mai ales dacă petrecem mult timp în aer liber. Există un risc palpabil, chiar și pe parcursul plimbărilor scurte, când vremea se schimbă brusc.

Vântul și umiditatea sporesc acest pericol significant. Vântul înlătură protecția termică oferită de blană, iar umiditatea răcește pielea rapid. Blana udă contribuie la pierderea accelerată de căldură. Hipotermia se poate instala în condiții de expunere prelungită, oboseală și inactivitate.

Frigul nu discriminează între mărimea câinilor. Exemplarele mari, dacă stau nemișcate, sunt ude sau au dureri de lăbuțe, pot avea probleme. Corpul își direcționează sângele către organele esențiale, favorizând apariția degerăturilor în zone vulnerabile.

• vârfurile urechilor și marginile lor

• coada, cu precădere vârful

• lăbuțele și pernițele, în contact cu solul rece

• scrotul, o zonă sensibilă și expusă

În România, câinii se confruntă cu aceste riscuri în rutina lor zilnică: plimbări în zile geroase, trotuare acoperite cu zăpadă și sare, drumuri în zone muntoase unde vânturile și umiditatea sunt constante. Chiar și în curțile reci, câinii lăsați afară pot fi afectați fără semne evidente. De aceea, este crucial să observăm de ce tremură câinele iarna și să tratăm orice indicație de frig ca pe un avertisment de a scurta expunerea la elemente.

Câinii cu risc crescut de hipotermie și degerături

Iarna aduce provocări pentru toţi, dar anumite categorii de câini sunt mai vulnerabile. Este esenţial să identificăm câinii care riscă hipotermia sau degerăturile. Aceştia includ câinii sensibili la frig, care pot suferi fără semne evidente. Factori precum vârsta, greutatea sau starea părului affectează cât de repede se răcesc.

Ţinem cont în special de puii de câine în sezonul rece, deoarece reglarea temperaturii lor este deficitară. Ei se epuizează ușor când temperaturile scad. Câinii mai în vârstă, de asemenea, îndură cu greutate frigul, având probleme cu circulaţia şi mobilitatea. Contactul cu zăpada sau gheaţa accelerează pierderea căldurii corporale.

Un alt grup de risc îl constituie câinii slabi, fie că sunt subponderali sau în convalescenţă. Un strat subțire de grăsime corporală înseamnă mai puține resurse pentru păstrarea căldurii. În zilele reci, chiar o plimbare scurtă poate deveni dificilă, mai ales dacă vântul suflă puternic.

Tipul de blană al câinelui este de asemenea semnificativ. Anumite rase se confruntă mai greu cu frigul, în special cele cu părul scurt sau fără un strat dens. Câinii cu păr gros pot suferi și ei pe temperaturi extrem de scăzute, dacă petrec mult timp în exterior.

Pe lângă condiţiile fizice, comportamentul câinelui este crucial în evaluarea expunerii la frig. Câinii activi îşi pot uda blana în bălţi sau zăpadă, încălzindu-se inițial prin mişcare. Dar, dacă se opresc brusc, pot începe să tremure datorită răcirii rapide. Acest efect este accelerat în cazul câinilor uzi, mai ales dacă sunt expuşi la vânt sau ating obiecte reci.

• Risc mai mare: pui de câine iarna, câine bătrân frig, câine slab frig, câini cu probleme de sănătate.

• Blană vulnerabilă: păr scurt, lipsa undercoat, tuns recent; aceste caractere sunt comune la rasele mai puţin adaptate frigului.

• Contexte riscante: expunere la vânt puternic, umezeală, inactivitate (aşteptarea în faţa unui magazin sau într-o mașină rece), contactul cu gheaţa.

• Semne de alertă: zăpadă care se lipeşte de blană, labe reci pe suprafaţe îngheţate, lipsa mişcării pe durate lungi de timp.

câine iarnă primele semne degerături

Când vine iarna, câinii pot suferi de degerături. Acestea apar ca leziuni pe piele și țesuturi când este foarte frig. Cele mai vulnerabile părți sunt lăbuțele, coada și vârfurile urechilor. Detectarea și tratarea rapidă pot preveni complicații majore.

Inițial, semnele degerăturilor sunt ușor de ratat dar devin evidente la atingere. Pielea se simte rece, poate părea palidă sau cu nuanțe cenușii. Poate apărea rigiditatea, iar cățelul poate să evite să fie atins în zonele afectate.

• piele rece, elasticitate redusă în zonele expuse
• schimbare de culoare: palid, gri sau alb
• durere sau sensibilitate crescută la atingere
• mișcare rigidă în zonele afectate

Odată ce zona afectată de degerături se încălzește, simptomele se pot schimba. Apariția umflăturilor și a roșeții, alături de creșterea disconfortului, sunt semnale de alertă. La lăbuțe, câinele poate șchiopăta, linge zona afectată excesiv sau chiar refuza să calce.

La câine, dacă urechile sunt degerate, simptomele evoluează de la rece și dureros la amorțeală. Semnele se pot agravă în timp, cu bășici sau zone întunecate și miros neplăcut. Dacă starea se înrăutățește rapid, este esențial să tratăm situația cu seriozitate.

Iarna, degerăturile pot fi confundate cu iritațiile de la sare sau degivranți. Acestea din urmă provoacă roșeață, usturime și fisuri fine, în special între degete. Combinarea celor două poate crește riscul ca frigul să penetreze mai adânc, prin pielea deja afectată.

Primele semne de hipotermie la câine pe care le putem observa acasă

Hipotermia se manifestă când temperatura corpului unui câine scade sub limita normală, afectând întregul organism. Acasă, trebuie să fim atenți la semnele subtile, dar evidente, care apar din cauza frigului, vântului sau umezelii.

Unul dintre primele indicii ale hipotermiei este tremuratul constant, ce persistă chiar și în spații încălzite. Observăm frecvent un câine care tremură căutând surse de căldură precum caloriferul, pătura sau un colț protejat. Acesta adoptă o postură ghemuită, în încercarea de a-și conserva căldura corporală.

• tremurat persistent și rigiditate
• lăbuțe, urechi sau abdomen reci la atingere
• refuz să iasă afară ori să mai meargă în plimbare
• se lipește de surse de căldură și evită podelele reci

Odată cu agravarea hipotermiei, câinele începe să manifeste letargie. Acesta devine apatic, mișcă greoi și reacționează încet la stimuli vocali. În aceste situații, putem observa un mers nesigur, slăbiciune generală și o somnolență neobișnuită, mai ales după expunerea la ploaie, zăpadă sau după baie.

E important să știm că hipotermia variază de la ușoară la severă, cu simptome care se intensifică pe măsură ce temperatura scade. În stadii avansate, câinele poate dezvolta incoordonare, mucoase palide, puls slab, colaps sau chiar pierderea conștienței. De asemenea, respirația se poate încetini considerabil.

Este vital să monitorizăm atent câinele după episoade tipice de iarnă: plimbări în frig, zăpadă udă sau contact cu apa. În cazul în care temperatura câinelui scade sub normal și simptomele se agravează rapid, trebuie să notăm observațiile și să acționăm imediat.

Cum facem diferența între hipotermie și degerături

În temperaturi scăzute, cunoașterea diferenței dintre hipotermie și degerături devine crucială. Hipotermia se manifestă printr-o scădere a temperaturii corporale. Degerăturile, pe de altă parte, sunt rezultatul înghețării țesuturilor în zone specifice. Observațiile vizuale și senzoriale ne ghidează în evaluare.

Distinctia dintre hipotermie, care afectează întregul corp, și degerături, vizibile pe urechi, coadă, lăbuțe și pielea expusă, este evidentă. Verificăm starea generală a câinelui și căutăm zone reci, specific degerăturilor. Aceasta abordare ne ajută să identificăm problema corect.

• Căutăm anumite semne pentru a identifica hipotermia: tremurat constant, letargie, slăbiciune, instabilitate în mers, respirație lentă și o temperatură corporală scăzută la atingere.

• Semnele degerăturilor includ pielea extrem de rece, palidă sau albastră, umflături, durere și, uneori, bășici după reîncălzire.

Hipotermia și degerăturile pot apărea împreună, mai ales când câinele a fost expus mult timp la frig, vânt sau umezeală din zăpadă. Un animal cu hipotermie poate prezenta și degerături, ceea ce complică diagnosticarea. După intrarea în căldură, e important să reassesăm semnele de alarmă.

1. În caz de hipotermie suspectată, optăm pentru încălzire treptată, monitorizând atent starea câinelui fără a provoca un șoc termic.

2. Pentru degerături, este esențial să protejăm zona afectată, să reintroducem căldura gradual și să evităm frecarea, pentru a nu deteriora țesuturile.

Detectarea diferenței dintre hipotermie și degerături rapid ne ajută să luăm măsuri adecvate înainte de a consulta un medic. Fii atent la temperatura corpului, nivelul de activitate și aspectul pielii câinelui în zonele sensibile. Aceasta abordare ne menține organizați și pregătiți în fața urgentelor.

Cauze frecvente iarna: plimbări, băi, zăpadă udă și expunere prelungită

Iarna, cele mai multe cazuri de hipotermie la câini provin din situații comune, nu neapărat din evenimente neobișnuite. Situațiile critice apar adesea când condițiile meteorologice se schimbă abrupt sau când pătură de păr a câinelui devine umedă și acesta stă pe suprafețe înghețate.

Chiar o plimbare scurtă în frig poate deveni periculoasă dacă ne surprinde înserarea sau dacă ne oprim pentru pauze prelungite. În momentele de stagnare, cum ar fi așteptarea la semafor sau pauzele de joacă, organismul își pierde căldura mai rapid, în special pe vreme vântoasă.

Prezența umezelii agravează situația. Contactul cu zăpada udă determină slăbirea izolației oferite de blană, accelerând răcirea corpului în zonele vulnerabile, cum ar fi abdomenul și membrele, mai ales atunci când se calcă prin bălți înghețate. Labele umede și reci pot crește disconfortul, determinând câinele să tremure.

Greșeli pot apărea și în confortul casei, atunci când ignorăm detaliile. Riscăm la baia câinelui în sezonul rece dacă blana nu este uscată complet. Dacă lasăm câinele în curent sau îl scoatem afară neprotejat, chiar și pentru scurt timp, blana umedă poate provoca o scădere semnificativă a temperaturii corpului.

O capcană frecventă este expunerea îndelungată la frig. Câinii lăsați afară, pe balcon sau în curte, în condiții precare cum ar fi culcușuri umede, adăposturi neizolate sau expunerea directă la vânt, pot suferi de frig extrem. Același risc îl au și câinii în mașini reci, în special dacă vehiculul nu este climatizat adecvat și câinele nu are posibilitatea să se miște.

• Vânt puternic și haine ude, care accelerează pierderea de căldură.
• Beton, gheață și alte suprafețe reci, unde abdomenul se răcește repede.
• Hrană insuficientă pentru efort și oboseală, care scad rezistența la frig.

Ce facem imediat acasă când suspectăm hipotermia

Când suspectăm hipotermia, primul pas este să aducem animalul într-un spațiu călduros, protejat de curent. Aceasta este fundația asistenței primare pentru hipotermie la câini. Astfel, ajutăm la stoparea pierderii de căldură rapid.

1. Dacă blana este umedă, o uscăm cu prosoape, prin tamponare delicată, fără a freca intens. Utilizând un uscător de păr, setăm pe aer cald și menținem o distanță sigură pentru a preveni iritarea pielii.

2. Începem încălzirea graduală a câinelui. Folosim pături și un prosop încălzit ușor pentru confort. O sticlă cu apă călduță, înfășurată în prosop și plasată aproape de animal, poate ajuta, dar evităm contactul direct cu pielea.

3. Pentru o încălzire sigură, ocolim sursele de căldură intensă, cum ar fi caloriferele deschise, pernele electrice fără protecție sau apa fierbinte. Pielea poate fi mai puțin sensibilă în stările de hipotermie, crescând astfel riscul de arsuri.

Dacă câinele tremură, îl menținem calm și reducem activitatea fizică. Observăm dacă tremurătul scade sau se oprește brusc, ceea ce ar putea indica o problemă mai serioasă.

• Evaluăm conștiența animalului și reacția sa la stimuli sonori sau tactili.

• Examinăm culoarea gingiilor și a limbii, precum și patternul respirator.

• Observăm orice semne de slăbiciune, mers nesigur sau rigiditate, indicând starea câinelui.

Oferim apă la temperatura camerei în porții mici, doar dacă câinele poate să înghită adecvat. Evităm să îl forțăm să mănânce; dacă manifestă interes pentru hrană, consultăm un medic veterinar pentru recomandări specifice.

În cazul unor simptome severe ca slăbiciune pronunțată, colaps, confuzie, sau convulsii, ne grăbim la un cabinet veterinar. Continuăm să aplicăm metode de încălzire treptată, ca parte esențială a primului ajutor pentru hipotermie, până la obținerea asistenței profesionale.

Prim ajutor pentru degerături: pași siguri până ajungem la medic

Când suspectăm degerături, trebuie să acționăm rapid: mutăm animalul într-un loc călduros și îl menținem calm. Limităm orice deplasare pentru a reduce durerea lăbuțelor. Este esențial să protejăm zonele afectate, evitând contactul cu zăpada sau cu suprafețe reci.

1. Reîncălzim zona afectată treptat pentru a evita șocul termic. Lăbuțelor le facem băi în apă călduță, iar pentru urechi și coadă aplicăm comprese călduțe, pe care le înnoim frecvent.

2. După reîncălzire, este crucial să uscăm bine zona și să aplicăm un pansament curat, lejer. Aceste acțiuni scad riscul de infecții și autotraumatizări.

3. În cazul contactului cu substanțe iritante, cum ar fi sarea sau degivranți, este important să clătim lăbuțele cu apă călduță și să fim atenți la orice semnal de iritație.

• Esențial este să evităm anumite acțiuni: nu frecăm zona afectată și nu expunem animalul la căldură excesivă sau gheață. Aceste metode pot agrava leziunile degerăturilor.

• De asemenea, trebuie să ne abținem de la spargerea bășicilor sau de la tunderea pielii afectate. Evităm aplicarea oricăror substanțe iritante sau alcool pe leziuni.

Tratamentul acasă pentru degerături implică metode blânde: încălzire treptată a zonei, protecție și igienă minuțioasă. Dacă animalul începe să se lingă, trebuie să intervenim calm și, dacă este necesar, să folosim un guler de protecție.

Este esențial să organizăm o vizită la veterinar cât mai rapid posibil. Degerăturile se pot agrava rapid, iar un medic veterinar va putea evalua severitatea și va determina necesitatea unui tratament specific.

Când mergem de urgență la veterinar și ce investigații pot fi necesare

Când frigul lovește, nu așteptăm să se rezolve de la sine. Ne îndreptăm urgent către veterinar la primele semne de hipotermie – colaps, slăbiciune accentuată, sau mers instabil. Semnale de alarmă sunt și respirația lentă, mucoase palide, confuzie sau pierderea conștienței.

O situație de urgență apare când câinele are degerături, cu durere severă și umflare rapidă. Semnele precum bășicile, pielea închisă la culoare, mirosul anormal sau semnele de necroză semnalizează necesitatea imediată de îngrijire. Tratăm ca urgențe când lăbuțele, urechile sau coada sunt grav afectate.

• Sunăm clinica în avans, detaliind simptomele observate și expunerea câinelui la frig sau umezeală.

• Transportăm animalul în condiții calde, învelit într-o pătură, folosind un vehicul cu temperatura moderată.

• Evităm încălzirea excesivă, cum ar fi folosirea apei fierbinți sau apropierea de calorifere, pentru a preveni deteriorarea țesuturilor.

În cabinet, medicul aplică încălzirea controlată și monitorizează funcțiile cardiace și respiratorii. Se acordă atenție durerii, se administrează fluide și se îngrijesc rănile, pentru a limita riscurile de infecție. De asemenea, se evaluează pielea și circulația în zonele afectate de degerături, cu o atenție specială pentru extremități.

În cazul hipotermiei, se măsoară temperatura corpului, ritmul cardiac și respirația. Analizele de sânge oferă informații valoroase despre starea generală a câinelui și dezechilibrele posibile post-expunere. În funcție de descoperiri, medicul poate avansa cu evaluarea zonelor afectate și circulația sanguină spre acestea.

Prevenție la plimbare: echipare, rutină și protecția lăbuțelor

Când temperaturile scad, e important să alegem echipamentul potrivit pentru câine, nu doar să ne uităm la calendar. O haină pentru iarnă este esențială mai ales pentru câinii cu păr scurt, pentru seniori și cei sensibili la frig. Este important să optăm pentru materiale care izolează termic dar permit mișcarea liberă.

Ne adaptăm și rutina de plimbare în sezonul rece pentru a minimiza efectele gerului. Optăm pentru plimbări mai frecvente, de scurtă durată, evitând perioadele cu vânt sau umiditate mare. Dacă observăm că ritmul câinelui scade, nu insistăm; modificăm traseul și ne întoarcem într-un loc cald.

Protejarea lăbuțelor câinelui iarna implică monitorizarea constantă a suprafeței de contact: asfalt geros, zăpadă compactă sau zone ghețoase. Botinele pentru câine devin critice în zilele geroase, prevenind contactul direct cu suprafețe reci sau abrazive. În lipsa botinelor, este crucial să spălăm și să uscăm bine lăbuțele după fiecare plimbare, acordând atenție spațiilor dintre degete.

Evităm să lăsăm câinele să meargă pe suprafețe tratate cu sare, care poate irita sau cauza fisuri dureroase. Este vital să inspectăm pernițele și interstițiile dintre degete după fiecare ieșire, pentru a identifica orice potențială problemă în timp util.

• roșeață, crăpături sau zone aspre
• gheață prinsă între pernițe
• șchiopătat sau ridicat repetat al lăbuțelor
• lins excesiv și pauze neobișnuit de dese

Observăm comportamentul câinelui: dacă acesta ezită să meargă, tremură sau se oprește des, înseamnă că trebuie să scurtăm plimbarea. Adoptăm o rutină de iarnă flexibilă, cu opțiunea de pauze în locuri adăpostite și trasee mai ușoare. Menținând un astfel de regim, protejarea lăbuțelor în iarnă devine o practică regulată, nu o situație de urgență.

Prevenție acasă: confort termic, hidratare și alimentație potrivită iarna

Pentru a asigura confort termic câinilor iarna, începem cu locul de somn. Așezăm culcușul departe de podeaua rece și folosim o pătură groasă. Se alege un colț ferit de curent, unde temperatura rămâne constantă. Acest mic detaliu poate influența semnificativ starea de bine a animalului.

Când câinele stă mai mult timp afară, crearea unui adăpost adecvat devine esențială. Un adăpost izolat, cu intrarea protejată de vânt și dotat cu așternut uscat și curat este ideal. Păturile umede sunt de evitat, deoarece pot scădea rapid temperatura corpului animalului.

Controlul umezelii este crucial în zile cu precipitații. Este important să uscăm bine animalul după plimbări, acordând atenție specială burtii, labelor și spațiilor interdigitale. Blana umedă nu trebuie ignorată, evitându-se expunerea la frig.

Hidratarea câinelui în sezonul rece merită o atenție specială, având în vedere tendința spre consum redus de apă. Apa trebuie să fie întotdeauna proaspătă și la îndemână, realizând schimbări frecvente, mai ales când vasul este aproape de surse de căldură. Umiditatea redusă din locuințe în această perioadă poate accelera deshidratarea.

• Asigurăm verificarea zilnică a disponibilității apei în bol.
• Monitorizăm semnele de hidratare adecvată, precum normele urinare și aspectul gingiilor.
• Stimulăm consumul de apă după momente de joacă sau plimbări.

Adaptarea alimentației în sezonul rece se face ținând cont de nivelul de activitate și greutatea câinelui. În cazul câinilor activi sau care petrec mult timp în exterior, discutăm cu medicul veterinar despre ajustarea porției adecvate. Este important să evităm creșterea arbitrară a caloriilor, pentru a preveni acumularea de greutate inutilă.

Zilnic, observăm nivelul de energie al câinelui, dacă tremură, apetitul și starea pernițelor sale. Atentia la aceste detalii ajută la menținerea confortului câinelui în timpul iernii, fără a recurge la măsuri excesive. O rutină bine stabilă asigură integritatea bunăstării câinelui în toate aspectele, de la adăpost la hidratare și alimentație.

Nutriție și îngrijire care susțin câinele iarna: recomandările noastre CricksyDog

Iarna, organismul este supus provocărilor aduse de frig și umezeală. Ne concentrăm asupra energiei, a pielii, și a blănii, esențiale pentru confortul zilnic. CricksyDog ne facilitează menținerea unui regim constant, simplu de urmărit.

Alegând hrana hipoalergenică pentru câinii sensibili, evităm aditivii comuni, ca puiul sau grâul. Aceasta diminuează șansele iritațiilor cutanate, frecvente în condiții de umiditate scăzută și străzi tratate cu săruri.

Selectăm hrana adecvată vârstei și dimensiunii fiecărui câine pentru a sprijini digestia și a menține tonusul. Chucky este ideal pentru pui datorită nevoilor lor crescute în perioada de creștere rapidă. Pentru câini de talie mică, Juliet ne ușurează porționarea, iar pentru cei de talie medie până la mare, optăm pentru Ted.

• Pentru Juliet și Ted, variază sursele proteice: miel, somon, iepure, proteine din insecte sau vită, ținând cont de toleranța animalelor.

• Includem Ely în dieta celor pofticioși sau sensibili pe timp de iarnă, fie ca masă umedă, fie ca topping, pentru a îmbunătăți hidratarea.

• MeatLover treats, 100% carne, mențin câinii motivați și împliniți în timpul plimbărilor scurte.

Ambianța rece ne îndreaptă atenția spre menținerea mobilității și întărirea imunității. Twinky oferă o gamă de vitamine pentru câini, incluzând formula specială pentru articulații, ideală pentru seniori și câinii activi. Importanța constanței și predictibilității este subliniată.

Protecția externă este crucială împotriva zăpezii și sării. Utilizăm Chloé shampoo la necesitate și aplicăm balsam pe pernițele lăbuțelor sau nas. Mr. Easy ridică palatabilitatea hranei fără a deranja rutina, în timp ce Denty asigură o igienă orală exemplară pe tot parcursul anului.

Concluzie

Iarna aduce provocări majore pentru câini. Recunoașterea timpurie a degerăturilor ne oferă un avantaj. Verificăm pielea și lăbuțele pentru simptome precum paloare, roșeață, umflare sau durere. Simptomele hipotermiei sunt evidente în întregul corp: tremurături constante, letargie, slăbiciune și dificultăți de mers.

Este crucial să reacționăm prompt la orice semn de disconfort al câinelui. Primul ajutor de iarnă constă în încălzire graduală, oferirea unei pături uscate și un loc adăpostit de curenți. În caz de degerături, protejăm zona fără a freca și evităm aplicarea directă a căldurii, pentru a nu deteriora țesuturile.

Prevenirea este mai ușoară decât tratamentul pe termen lung. Alegem durata plimbărilor cu grijă, îmbrăcăm câinele corespunzător și protejăm lăbuțele. Verificăm periodic după interacțiunea cu zăpada, gheața sau sarea. În casă, oferim un loc călduros pentru odihnă și uscăm blana în caz de umezeală.

Dacă starea câinelui se înrăutățește, consultul veterinar devine imperativ. O nutriție bine echilibrată și o rutină de îngrijire regulată sunt esențiale. Pentru câinii cu sensibilități, recomandăm formule hipoalergenice, cum ar fi CricksyDog. Astfel, iarna devine mai ușor de gestionat, cu riscuri reduse și un câine mai confortabil.