Accidentele de iarnă la câini – cum le poți preveni?

Credeam că iarna e doar despre frig și joacă în zăpadă. Dar câți dintre noi ne gândim că o singură plimbare poate duce la probleme serioase? Acestea includ entorse, iritații chimice sau chiar hipotermie.

În România, accidentele de iarnă la câini sunt frecvente: gheață lucioasă pe trotuar, zăpadă bătătorită în parc. Mai sunt și sare plus soluții de dezgheț pe străzi, iar vizibilitatea slabă în trafic adaugă riscuri. Când câinele aleargă fericit, pericolul crește fără să realizăm.

Vestea bună e că siguranța câinelui iarna se bazează pe pregătire, nu pe noroc. Depinde de obiceiurile noastre: cum pregătim plimbările, alegerea traseului, recunoașterea semnelor de avertizare și pașii urmați după întoarcerea acasă.

În acest ghid, vom vorbi detaliat despre prevenirea accidentărilor iarna pentru câini. Vom oferi soluții pentru protejarea câinelui în sezonul rece. Ne adresăm tuturor câinilor: activi, seniori, rase mici, blană scurtă și cei sensibili la piele sau alergii. Prevenția este aproape întotdeauna mai simplă și mai blândă decât tratamentul.

Idei-cheie

• Iarna, riscul de alunecări, traumatisme și probleme cauzate de frig este mai mare.

• Sarea, antigelul și alte substanțe de dezgheț pot deranja pielea și lăbuțele câinelui.

• O rutină bine stabilită înainte și după plimbare contribuie la siguranța câinelui iarna.

• Echipamentul adecvat poate preveni multe accidente iarnă la câini.

• Semne timpurii precum șchiopătatul, tremuratul sau refuzul de a merge necesită o intervenție rapidă.

• Pentru protecția câinelui în sezonul rece, e important să alegem trasee sigure, nu doar să îl îmbrăcăm corespunzător.

De ce cresc accidentele la câini în sezonul rece

Iarna schimbă regulile plimbării, iar riscurile pentru câini cresc. Totul, de la trotuare lucioase la mirosuri noi, îi poate împinge să se miște brusc. Pericolele apar și când noi grăbim ritmul și ei se străduiesc să țină pasul.

Gheața și zăpada reduc aderența, iar poleiul poate fi „invizibil”. Alunecările la intersecții, treceri de pietoni și scări sunt frecvente. În plus, ceața sau întunericul scade vizibilitatea, complicând mersul cu câinele.

Pe plan fiziologic, frigul întărește mușchii și sensibilizează articulațiile, în special la câinii în vârstă. Alergarea directă poate duce la crampe. Riscăm hipotermia când câinii se udă sau când bate vântul puternic.

Comportamentul câinilor se schimbă în zăpadă; se entuziasmează, sar și prind viteză rapid. Dacă ingerează zăpadă murdară sau ling substanțe toxice de pe lăbuțe, sănătatea lor e în pericol. Pot devia spre stradă, urmărind un miros, chiar când vizibilitatea e scăzută.

• În oraș, riscurile vin din trafic, trotuarele sărate și soluțiile chimice ce irită pielea.

• La sat sau la marginea orașelor, gheața și bălțile înghețate sunt comune, la fel accesul la garaje.

• În zone mixte, obiectele ascunse sub zăpadă și denivelările neobservate sunt pericole frecvente.

Analizând toate aceste elemente, riscurile pentru câini pe timp de iarnă depind de mai mulți factori. Vremea, starea lor fizică și instinctele îmbinate necesită o adaptare a traseelor noastre. E vital să ajustăm ritmul și să facem pauze, mai ales când sunt polei sau substanțe chimice pe drumuri.

Semne că patrupedul nostru este în pericol de accidentare

Când ieșim iarna la plimbare, e util să cunoaștem semnele de avertizare ale accidentării câinelui. Adesea, un semn aparent minor poate indica o problemă înainte de a deveni gravă.

• Semne musculo-scheletale includ șchiopătarea, evitarea sprijinirii pe un picior, și rigiditatea după plimbare.

• Disconfortul la mișcare se manifestă prin gemete la urcat scări, pași mici, opriri frecvente și sensibilitate crescută la atingere.

• Reacția la palpare este evidentă când câinele se retrage, își protejează membrul afectat sau se tensează la examinarea articulațiilor.

Semnele pot fi mai subtile pe timp de frig. Dacă animalul tremură constant, manifestă letargie, mers încetinit sau caută căldura radiatoarelor, este posibil să suferă de hipotermie, în special după expunerea la vânt sau umezeală.

Este vital să observăm și starea extremităților. Urechile și lăbuțele friguroase, pielea palidă sau sensibilă, precum și simptomele de degerături, cum ar fi înroșirea, umflarea sau durerea la atingere, ne impun să încheiem plimbarea și să încălzim treptat afectatul.

Alarmele dese vin de la lăbuțe. Atenție dacă animalul ridică o labă des, linge excesiv între degete, sau prezintă roșeață, crăpături, sângerări. Acestea pot fi semnele iritațiilor cauzate de sare sau tăieturi de la gheață, cu șchiopătare ce apare rapid după contact.

Există și semne de atenție legate de substanțe toxice sau iritante. Salivarea excesivă, vărsăturile, diareea și mersul nesigur ne indică o posibilă intoxicație; ingerarea de antigel este extrem de periculoasă iarna.

Dacă semnele persistă sau se agravează la următoarea plimbare, nu așteptăm. Este imperativ să contactăm un medic veterinar și să detaliem simptomele și timpul apariției lor.

Alunecările pe gheață și zăpadă bătătorită

Iarna, o alunecare pe gheață poate să survină brusc: schimbăm direcția sau câinele frânează brusc pe polei. Poate sări și de pe un bordur înghețat. Pe zăpadă bătătorită, se pierde controlul, provocând căderi pe șold, umăr sau spate.

Riscurile alunecărilor nu sunt întotdeauna evidente imediat. Acestea pot duce la contuzii, întinderi și entorse. În cazuri grave, pot apărea fracturi, mai ales după sărituri repetate. La câinii mici, există riscul traumatismelor la coloană, în urma săriturilor frecvente.

• Alegem trasee cu aderență, evitând zonele lucioase și în pantă.
• Încetinim ritmul și scurtăm pasul pe polei, prioritatea fiind controlul.
• Avoidăm să aruncăm mingea pe gheață, prevenind astfel accidentele.

Pentru a preveni alunecările, este important să ținem lesa scurtă în zonele riscante. De asemenea, comenzi simple ca „stai” și „încet” pot face diferența, mai ales în apropierea zonelor cu gheață sau zăpadă compactă.

1. În caz de alunecare și șchiopătat, limităm mișcarea și asigurăm repaus.
2. Verificăm dacă câinele evită sprijinul pe o anumită parte sau manifestă durere la atingere.
3. Este crucială evaluarea veterinară dacă durerea persistă sau se intensifică, pentru a identifica posibilele entorse grave sau fracturi.

Luxații, entorse și întinderi musculare la plimbările de iarnă

Iarna, chiar și o simplă plimbare poate deveni complicată dacă câinele alunecă brusc. Problemele cu membrele apar pe gheață sau zăpadă bătătorită, în special când ne grăbim spre joacă. E important să înțelegem ce înseamnă fiecare problemă pentru a reacționa adecvat.

O entorsă la câine afectează ligamentele, adică atunci când o articulație este forțată dincolo de limitele normale. Întinderea musculară a unui câine pe timp de iarnă se referă la mușchi sau tendoane întinse după efort brusc. Luxația este mai serioasă, implicând deplasarea unei articulații din poziția sa normală, uneori vizibil deformată.

Riscul este mai mare pentru câinii activi, cei cu greutate peste medie și câinii în vârstă. Anumite rase sunt mai predispuse la probleme articulare. De asemenea, începutul brusc al activității fizice, fără încălzire, sporește pericolul de alunecare.

• Începem cu 5–10 minute de mers lejer, crescând ritmul treptat după aceea.
• Evităm să alergăm brusc pe gheață sau să schimbăm direcția rapid.
• Limităm timpul petrecut afară în condiții extreme: ger, vânt, zăpadă grea.

Dacă suspectăm o entorsă sau o întindere musculară, optăm pentru repaus. În cazul nostru, este esențial să evităm mișcările bruște sau masajul puternic. Dacă credem că este vorba de o luxație, evităm să „repoziționăm” articulația acasă. Este important să consultăm un medic veterinar dacă observăm durere, umflare, deformare sau refuzul câinelui de a sprijini pe un picior.

Pentru recuperarea după o accidentare, apropiem reîntoarcerea la activitate printr-o abordare prudentă. Menținem plimbările scurte, cu câinele în lesă, și respectăm sfaturile veterinare, care pot include medicamente antiinflamatorii, bandajarea sau fizioterapia. Reîncepem efortul fizic treptat pentru a evita recidiva la viitoarele plimbări.

Hipotermia și degerăturile: când frigul devine periculos

În zilele reci, frigul capătă o intensitate aparte când se combină cu umezeala și vântul. Această combinație facilitează declanșarea hipotermiei, mai ales după joacă în zăpadă udă sau plimbări prelungite pe vreme geroasă.

În România, observăm că rasele mai sensibile la frig, câinii tineri și cei în vârstă pierd căldura corporală mai rapid. Caninii cu blană scurtă sunt mai predispuși la frig, deoarece protecția lor naturală este insuficient de densă.

Un indicator clar al disconfortului este tremuratul persistent al câinelui iarna. Simptomele hipotermiei includ slăbiciune, mers nesigur, gingii palide și o stare de somnolență excesivă, care ne îngrijorează profund.

Degerăturile afectează în principal zonele neprotejate: urechile, coada și lăbuțele. Pielea devine rece, palidă, iar la reîncălzire se poate înroși și deveni dureroasă.

• Intrăm rapid la cald și uscăm meticulos blana, inclusiv spațiile interdigitale.
• Aplicăm o sursă de căldură moderată (pătură, prosop cald), evitând contactul direct cu sursele de căldură intensă.
• Oferim apă la temperatura ambientală și menținem animalul într-un mediu calm.
• În caz de suspiciune de hipotermie sau degerături, contactăm de urgență un medic veterinar și urmăm instrucțiunile primite.

Pentru a proteja câinele de frig, reducem durata plimbărilor în condiții de ger și evităm imobilizarea prelungită în exterior. De asemenea, utilă este și o hăinuță adecvată pentru rasele vulnerabile la frig, împreună cu pauze frecvente, pentru a face plimbarea mai plăcută și sigură, mai ales dacă câinele tremură în timpul iernii sau dacă există porțiuni înghețate pe traseu.

Sarea, antigelul și substanțele de dezgheț: intoxicații și arsuri chimice

Când observăm sare pe trotuar, nu ne gândim imediat la pericole. Însă, nu doar alunecarea este o problemă majoră. Cristalele și soluțiile de dezgheț pot să usuce pielea și să crăpe pernuțele câinilor. Astfel, între degete se poate simți o usturime pronunțată, făcând mersul extrem de dureros pentru patruped.

Substanțele de dezgheț pot lăsa o peliculă iritantă pe lăbuțele câinilor. Aceasta se manifestă prin lins insistent, ridicarea lăbuței, roșeață, sau în cazuri mai grave, prin umflare. Uneori, pot apărea chiar și iritații chimice cazute sau mici fisuri, care cauzează durere la fiecare pas.

Riscul de intoxicație crește semnificativ după plimbări. Mulți câini au obiceiul de a-și linge lăbuțele pentru a se curăța. Acest comportament poate duce rapid la simptome precum salivare excesivă, greață, sau diaree. În fața unui disconfort digestiv, este crucial să nu așteptăm rezolvarea situației de la sine.

Scenariul cel mai grav implică antigelul toxic pentru câini. Poate fi întâlnit în pete din parcări, la colțul unui bloc, în interiorul unui garaj sau în propria curte, fiind rezultatul scurgerilor neobservate. Ingerarea, chiar și în cantități mici, reprezintă o urgență ce necesită intervenția veterinară imediată.

• Evităm zonele proaspăt tratate cu soluții de dezgheț și împiedicăm câinele să bea din bălți.

• Mergem pe lângă mașini sau în parcări ținând câinele în lesă, mai ales în timpul serii.

• După fiecare plimbare, spălăm lăbuțele cu apă călduță și le uscăm bine, acordând atenție și spațiilor dintre degete.

• Inspectăm periodic curtea și garajul în căutarea scurgerilor și le curățăm imediat ce le găsim.

• La primirea unor indicii privind ingerarea de antigel toxic de către câini sau semnele unei intoxicații, ne îndreptăm fără întârziere către medicul veterinar.

Tăieturi în pernuțe și corpuri străine ascunse în zăpadă

Iarna aduce un decor alb, însă pericolele sunt ascunse sub stratul de zăpadă. Pietrele, gheața ascuțită sau obiectele tăioase precum sârma și plasticul pot provoca tăieturi adânci în pernuțele câinilor. Aceste pericole sunt mai frecvente în proximitatea trotuarelor sau parcărilor, unde cioburile sau alte resturi rămân ascunse sub zăpadă.

Simptome alarmante precum șchiopătatul brusc, linsul insistent al labuței, sângerarea sau evitarea sprijinirii pe o anumită lăbuță ne alertează imediat că ceva este în neregulă. Uneori, durerea constantă este cauzată de un corp străin rămas blocat între degetele patrupedului, provocând disconfort la fiecare mișcare. La inspectare, s-ar putea descoperi o umflare locală sau un fel de nod, semnalând prezența problemei.

Este vital să oprim plimbarea imediat ce observăm orice semn de disconfort și să căutăm un spațiu bine iluminat pentru inspecție. Cu grijă, examinăm labuțele câinelui, verificând atent pernuțele și spațiile dintre degete fără a exercita presiune. În cazul în care laba este murdară sau în contact cu sare, este necesar să clătim cu apă caldă și să uscăm cu blândețe.

1. Atenție sporită pentru identificarea cioburilor sau a altor obiecte ascunse în zăpadă, care pot rămâne lipite de blană sau între degete.
2. La apariția unei tăieturi, aplicăm ușor presiune folosind un tifon curat pentru a opri sângerarea.
3. În cazul în care detectăm un corp străin înțepenit în lăbuță sau dacă sângerarea persistă, trebuie să consultăm un veterinar imediat.

Pentru a preveni incidentele, evităm să ne plimbăm câinii lângă străzi sau în zone unde zăpada ascunde resturi periculoase. Traseele sigure și posibila folosire a încălțămintei speciale pentru câini activi sau cu lăbuțe sensibile pot face diferența. O rutină de îngrijire a pernuțelor în perioada de iarnă, cu examinări frecvente după fiecare plimbare, este esențială.

Urmărirea atentă a evoluției unei tăieturi la pernuțele câinelui este crucială. În cazul în care observăm simptome precum roșeață, umflături, miros anormal sau secreții, acestea pot indica o infecție. Pentru a facilita vindecarea, este indicat să limităm activitățile fizice intense, precum alergarea sau jocurile pe terenuri dure.

Accidente rutiere iarna: vizibilitate scăzută și reacții întârziate

Iarna, riscul de accidente crește din cauza vizibilității reduse și a carosabilului alunecos. Frânarea devine mai dificilă. De asemenea, în trafic, câinii cu blană închisă la culoare sunt greu de observat, mai ales dacă se deplasează rapid.

Riscăm când câinele nostru este lăsat liber aproape de drum. Jocurile aproape de stradă cresc pericolul de accidente. Folosirea unei leșe poate preveni accidentele prin limitarea traversărilor neașteptate și evadările din curți.

Pentru a ne păstra în siguranță, alegem trasee bine luminate și traversăm strada doar pe la trecerile de pietoni. E important să evităm distracțiile, cum ar fi telefonul sau căștile. Așa putem fi mai atenți la sunetele din jur, inclusiv frâne și claxoane.

• Înainte de a ieși la plimbare, verificăm echipamentul câinelui: hamul, cataramele și lungimea lesei.
• Antrenăm câinele cu comenzi simple: „vino” și „stai”, pentru a îmbunătăți comportamentul la colțuri și treceri.
• O vestă reflectorizantă ne face vizibili în luminile farurilor, crescând siguranța noastră și a câinelui.

Darurile simple, cum ar fi ținerea câinelui aproape de noi, fac mare diferență în iarna grea. O vestă reflectorizantă și respectarea constantă a regulilor de siguranță ne protejează în zilele cu vizibilitate scăzută.

câine iarnă prevenirea accidentărilor

Frigul cere un plan simplu, dar eficient. O strategie zilnică: unde mergem, cât timp petrecem afară și cum ne păstrăm ritmul. Aceste măsuri de prevenire încep cu alegeri aparent mici.

De fiecare dată când ieșim, evaluăm vremea: temperatura, vântul și prezența gheții. Decidem durata plimbării și alegem rute care permit pauze, evitând întinderea articulaților sau incidentele neplăcute.

• Consultăm prognoza meteo: temperaturi scăzute, vânt, lapoviță, polei.
• Încălzim animalul prin mers lejer, timp de 5–10 minute, înainte de a-l lăsa să se joace.
• Preferăm căile cu aderență sporită și ocolim zonele cu sare în exces.
• Mantinem controlul leșei pe trepte, poduri, în parcări și la trecerile de pietoni.
• La întoarcere, spălăm și uscăm complet lăbuțele, inspectând leziunile pe pernuțele acestora.

Adaptarea ghidului de iarnă pentru câini este crucială, pentru că fiecare animal reacționează diferit la frig. La câinii mici scurtăm timpul petrecut în frig; câinii mari necesită vigilență pentru prevenirea alunecării și a entorselor.

La cățeluși preferăm terenuri netede și evităm săriturile. La câinii în vârstă, moderăm viteza și menținem un pas constant. Dacă au blana scurtă, optăm pentru plimbări mai scurte, dar mai frecvente. În schimb, o blană groasă poate masca semne de oboseală sau suprasolicitare.

Comportamentul câinilor influențează, de asemenea, plimbările. Cei anxioși beneficiază de trasee cunoscute, în timp ce câinii hiperactivi au nevoie de reguli bine stabilite înainte de a se aventura în alergări. Pentru a menține siguranța în sezonul rece, optăm pentru 2–3 ieșiri scurte și sigure, evitând plimbările lungi în condiții de gheață.

Punând în aplicare aceste măsuri consecvent, creăm un sistem eficient de prevenție. Include utilizarea echipamentului adecvat, îngrijirea corespunzătoare a lăbuțelor, o nutriție care să sprijine sănătatea animalului și un plan de urgență pregătit. Astfel, rutina de plimbări de iarnă devine plăcută și ușor de respectat.

Echipament de iarnă care chiar ajută: ham, lesă, vestă reflectorizantă

Pe gheață, avem nevoie de control. Alegem un ham pentru câine iarna. Acesta distribuie forța echitabil, permițându-ne să îndrumăm patrupedul fără a-i presa gâtul. Este crucial să verificăm mărimea direct pe animal: un ham nepotrivit poate frecă la subraț sau să se rotească inadecvat pe piept.

Pentru a ne asigura că plimbările sunt sigure, utilizăm o lesă antiderapantă cu o lungime potrivită. Aceasta ne oferă o prindere sigură chiar și când purtăm mănuși, iar patrupedul nu se va îndepărta prea mult în condiții de polei sau trafic aglomerat. Lesele flexibile pe gheață nu sunt recomandate deoarece ne pot împiedica să reacționăm prompt la alunecări neașteptate.

Vizibilitatea în timpul serii este esențială. O vestă reflectorizantă pentru câine, însoțită de elemente reflectorizante pe ham sau lesă, mărește șansele de a fi observați de la distanță. Nu trebuie să uităm să atașăm și lumini LED, fixate bine, pentru a ne asigura că suntem vizibili atât la trecerile de pietoni, cât și pe aleile întunecate.

Pentru câinii cu blană scurtă sau de talie mică, adăugăm la echipamentul pentru plimbări de iarnă o haină care acoperă bine trunchiul. Trebuie să ne asigurăm că aceasta nu strânge inutil pe umeri și permite mișcarea naturală. O haină bine croită oferă căldură, fără a restricționa alergatul sau joaca.

• Încălțămintea pentru câini devine indispensabilă în prezența sării, gheții și cioburilor ascunse în zăpadă.
• O introducem gradat, începând cu câteva minute pe zi, crescând treptat timpul în zilele următoare.
• După fiecare plimbare, e necesar să examinăm spațiul dintre degete și zona călcâiului câinelui, pentru a preveni iritațiile.

Îngrijirea lăbuțelor și pielii în sezonul rece

Iarna ne focalizăm pe îngrijirea lăbuțelor, deoarece frigul şi sarea le pot afecta rapid. O atenție sporită după fiecare plimbare previne disconfortul și problemele persistente.

1. Este recomandat să spălăm lăbuțele cu apă călduță, evitând jetul puternic.

2. Le uscăm bine, acordând o atenție specială spațiilor dintre degete.

3. Inspectăm pernuțele în căutare de roșeață, fisuri sau obiecte străine în blană.

Pentru a le proteja, aplicăm un balsam special pe pernuțe înainte sau după uscare completă. Este esențial, mai ales când trotuarele sunt tratate cu substanțe chimice iar câinele are o piele sensibilă.

Pielea uscată necesită o curățenie delicată și hidratare regulată. Șamponul Chloé pentru câini cu piele sensibilă este ideal pentru iarnă. Balsamul pentru nas și lăbuțe Chloé fortifică bariera epidermică și previne microfisurile.

Blana merită și ea atenție sporită: o periem des pentru a preveni formarea nodurilor. Acestea rețin umezeala și murdăria. În caz de zăpadă sau bălți, este important să uscăm blana complet pentru a împiedica răcirea pielii.

În cazuri grave, când apar fisuri profunde, sângerări, inflamație, miros neplăcut, secreții sau șchiopătare persistentă, trebuie să consultăm un medic veterinar. Protecția casnică a pernuțelor devine insuficientă în aceste situații, și este crucial să căutăm asistență profesională.

Acasă, la căldură: pericole de iarnă în interior

Când pășim în sânul căminului nostru, ne simțim protejați, însă iarna aduce riscuri neașteptate pentru câinii noștri, ascunse în obiectele comune. Cu schimbarea sezonului, ne ajustăm obiceiurile și adesea uităm aparatele electrice în funcțiune sau obiecte ușor accesibile. Este crucial să efectuăm verificări amănunțite în fiecare cameră.

Aparatele de încălzire se transformă rapid în amenințări: un câine poate suferi arsuri vecinând un calorifer sau dormind prea aproape de acesta. Similar, sobele și radiatoarele electrice pot cauza leziuni serioase, mai ales la animalele tinere și curioase. De aceea, menținem distanța dintre aceste surse de căldură și locul de odihnă al patrupedului.

Podelele netede, cum sunt parchetul și gresia, devin periculoase când câinele nostru se avântă spre ușă sau bol. Pentru a preveni accidentele, în special la câinii în vârstă, instalăm covorașe antiderapante pe zonele frecvent traversate.

Instalațiile luminoase și cablurile de prelungire se înmulțesc în sezonul rece, crescând astfel riscul de electrocutare dacă sunt roase. Pentru siguranța tuturor, îndepărtăm firele de la nivelul la care pot fi accesate ușor.

Produsele chimice, ca detergenții și antigelul, devin surse de intoxicație rapidă chiar și în doze mici pentru câinii curioși. Tocmai de aceea, le depozităm în locuri sigure și eliminăm imediat orice scurgeri sau materiale contaminate.

• Mutăm substanțele periculoase în dulapuri cu uși care se închid bine.
• Strângem obiectele mici care pot fi înghițite, precum capace, baterii sau decorațiuni.
• Aerisim zilnic și evităm aerul prea uscat, care poate accentua mâncărimea și disconfortul.
• Ridicăm culcușul de pe podeaua rece și îl ferim de curenți.

Nutriția ca sprijin pentru articulații, imunitate și recuperare

Iarna, corpul câinelui consumă energie suplimentară pentru a menține temperatura adecvată. Ajustăm dieta în funcție de activitate: câinii mai activi necesită puțin mai multă hrană, în timp ce cei sedentari se pot îngrășa rapid.

Excesul de greutate afectează negativ genunchii, șoldurile și coloana vertebrală, compromițând sănătatea articulațiilor câinelui. Așadar, controăm atent porțiile de hrană, recompensele și selectăm surse de proteine de înaltă calitate cu un conținut moderat de grăsimi.

Pentru a menține imunitatea câinelui în sezonul rece, optăm pentru un aport constant de nutrienți, evitând soluțiile temporare. Un regim alimentar echilibrat, bogat în fibre și acizi grași esențiali, fortifică pielea, blana și bariera naturală a organismului.

Hidratarea joacă un rol crucial, chiar și în timpul iernii. Observăm că mulți câini consumă mai puțină apă, așadar asigurăm accesul neîntrerupt la apă proaspătă și verificăm des bolul de apă.

După o accidentare, precum o entorsă, este vital să prevenim creșterea în greutate, dar și să evităm restricții alimentare drastice. Optăm pentru mese măsurate precis și ușor digerabile, care susțin recuperarea fără a suprasolicita stomacul.

Pentru suport adițional, ne informăm responsabil despre vitamine și suplimente pentru câini. Utilizăm Twinky vitamine pentru suportul articulațiilor, mai ales la câinii activi sau la cei în vârstă. Twinky multivitamine contribuie la o susținere generală. Orice supliment este ales cu grijă, preferabil sub îndrumarea veterinarului.

• Folosim gustări în cantități mici, mai ales la antrenamentele de „încet”, „vino”, „stai”.
• Scădem din porția zilnică atunci când recompensele cresc, ca să păstrăm greutatea stabilă.
• Păstrăm același program de masă, fiindcă rutina ajută și la controlul apetitului.

CricksyDog: alegerea potrivită iarna pentru câini sensibili și activi

Iarna modifică rutina noastră și necesitățile alimentare, iar câinii sensibili beneficiază de mese ușoare. CricksyDog oferă stabilitate, energie, și ajută la o digestie bună în perioadele reci.

Pielea uscată poate duce la scărpinat sau iritații. De aceea, optăm pentru hrană hipoalergenică. Aceste formule evită carnea de pui și grâul, minimizând astfel riscurile reacțiilor alergice.

CricksyDog ne permite să selectăm hrana ideală pe baza vârstei și taliei câinelui, util în sezonul rece pentru o alimentație constantă. Varietățile din gama uscată se potrivesc perfect cu ritmul nostru de viață.

• Chucky este ideal pentru pui, asigurând o creștere armonioasă și energie constantă.
• Juliet se adresează câinilor de talie mică, facilitând dozarea la mesele rapide.
• Ted este recomandat pentru câinii de talie medie și mare, fiind perfect după plimbări extinse.

Optăm pentru sortimentele hipoalergenice de la Juliet și Ted, care includ miel, somon, și alte proteine variate. Pentru câinii mai pretențioși sau cei care au nevoie de mai multă hidratare, linia Ely wet food oferă soluții hipoalergenice.

Recompensele din carne se dovedesc esențiale în antrenamentele de iarnă, ajutând la comenzi precum „stai” sau „aici”. MeatLover satisface printr-o gamă variată de arome, având ingrediente atent selectate.

Pentru a revitaliza interesul pentru mâncare, aplicăm Mr. Easy, un dressing vegan. Integrăm în rutina zilnică Denty – bețișoare dentare vegane. Pentru a proteja pielea de efectele sării și frigului, folosim Chloé – șampon și balsam pentru nas & lăbuțe.

Când este nevoie de veterinar și cum ne pregătim pentru urgențe iarna

Iarna, unele situații pot deveni rapid urgențe veterinare. Este crucial să știm când să mergem la veterinar și ce acțiuni să întreprindem înainte de a ajunge la clinică.

Dacă animalul nu-și mai folosește un membru, suspectăm o fractură. Simptomele includ șchiopătatul brusc, durere accentuată, o poziție anormală sau o umflătură în creștere. În asemenea cazuri, evităm să-l forțăm să meargă pentru a nu agrava rănirea.

Câteva semne ne trimit imediat la specialist: sângerări persistente, deformări vizibile, tremurături involuntare, slăbiciune, poziția înclinată a capului, convulsii. Probleme similare apar și în cazul vărsăturilor repetate după ingestia de zăpadă murdară sau contactul cu substanțe chimice.

Pe timp de iarnă, intoxicatiile cu antigel sunt o amenințare reală. Dacă suspectăm că animalul a ingerat astfel de lichide, acționăm rapid notând ora și cantitatea potențial consumată.

Pentru a fi mereu pregătiți, avem la îndemână numărul veterinarului și informații despre o clinică deschisă non-stop. Este esențial să cunoaștem programul special din zilele ninsorii și traseul către clinică, evitând zonele aglomerate.

O trusă de prim ajutor bine echipată ne permite să gestionăm situațiile de urgență cu calm. Aceasta include elemente esențiale pentru a oferi primele îngrijiri până la consult.

• feșe și bandaje elastice
• comprese sterile și leucoplast
• soluție salină pentru clătire
• pătură termică sau pătură groasă
• botniță, în caz că durerea îl face reactiv
• lanternă și mănuși de unică folosință
• prosop pentru uscat lăbuțe și blană

În caz de traumă suspectată, manipulăm animalul cu maximă atenție. Îl stabilizăm fără mișcări bruste. În vehicul, asigurăm siguranța folosind o centură pentru ham sau așezăm animalul într-o cușcă, pentru a preveni alunecările.

Câinii în vârstă sau cei cu afecțiuni articulare necesită consulturi veterinare mai frecvente iarna. Aceasta ajută la identificarea precoce a durerilor și rigidității, anticipând nevoia de vizite la veterinar înaintea apariției unor situații urgente.

Concluzie

Iarna ne pune la încercare, dar nu ar trebui să ne intimideze. Pentru prevenirea accidentărilor caninelor pe timp de iarnă, există pași simpli: selectăm trasee fără zăpadă, evităm gheața și menținem un control ferm al lesei. Aceste rutine cresc siguranța câinelui în sezonul rece.

În timpul plimbărilor iarna, este crucială vizibilitatea. Utilizăm echipament reflectorizant, ne ferim de drumul auto și scurtăm plimbările dacă condițiile meteo sunt aspre. La semne de disconfort la câine, cum ar fi șchiopătatul, tremuratul sau letargia, oprima imediat și investigă situația.

După plimbare, îngrijirea lăbuțelor este esențială: examinăm pielea, îndepărtăm sarea și uscăm temeinic zona interdigitală. Verificăm și prezența posibilelor leziuni sau obiecte străine ca să prevenim complicațiile.

Nu neglijăm nici alimentația. O dietă hipoalergenică pentru câini poate fi ideală pentru cei cu sensibilități, având în vedere că pielea și digestia lor sunt vulnerabile în frig. Prin ajustarea plimbărilor la condițiile de vreme, investind în accesoriile adecvate și răspunzând prompt la orice semn de urgență, iarna poate fi o perioadă de siguranță și bucurie pentru toți.